Ajunul Craciunului cand toate dorintele se implinesc .
-Buna Isabella,spuse barbatul fermecator,stand in fata mea cu un buchet de trandafiri in mana.
-Buna,am spus si eu,oare de unde imi stia numele?a... de pe ecuson...cu ce va pot ajuta?
-Sunt aici sa-mi respect o promisiune...in urma cu10 ani ! nu-ti aduci aminte?
In urma cu 10 ani sufeream dupa idiotul de Jacob Blake,si de atunci tot ghinionul meu in ceea ce priveste barbatii.Am dat usor din cap sa-mi alung gandurile negre si l-am privit pe barbatul fermecator,ii tremura mana pe buchetul de trandafiri.Desi eram inconjurata de oameni buni, ma simteam din ce in ce mai singura,si mai ales acum in perioada sarbatorilor de iarna.
-Ce fel de promisiune?am intrebat zambind frumos ca intotdeauna,imi intrase asta in reflex .
-Sa inteleg ca nu-ti mai amintesti,nu stii cine sunt?m-a intrebat facand pe suparatul,ochii aceia verzi parca ii stiam de undeva,si felul cum ma privea ma incalzea instantaneu,in rest nimic,era prea perfect pentru un oras atat de mic precum Forks.O fi coborat din Rai sa-mi faca sarbatorile mai frumoase?oare dorintele mele incep in sfarsit sa se implineasca ? Nu,probabil visez.M-am ciupit de mana si am simtit.
-Auu!asta chiar a durut.Mi-am ridicat din nou privirea spre el...nu,nu te cunosc...incercam sa-mi aduc aminte ,tragand de timp,dar nimic.
-Sunt Edward Cullen,poate asa o sa-ti amintesti ca ti-am facut o promisiune,candva.
Am cazut.
“ Purtam cea mai frumoasa rochie,pe care o vazesem vreodata,era seara balului de absolvire.Alice,prietena mea se ocupase de mine in totalitate,voiam sa fiu frumoasa pentru Jake,dar peste cateva ore am regretat tot.Am regretat ca il iubeam pe Jake,am regretat ca am venit la bal,am regretat ca exist .Era seara in care am baut din cupa cu ghinion,de atunci ceva s-a rupt in inima mea,eram convinsa ca nu o sa mai iubesc niciodata.
“-Nu te iubesc Isabella,am incercat dar nu pot,nu vreau sa-mi mai pierd timpul cu tine !” ...astea au fost ultimele lui cuvinte.
Am fugit afara din sala balului si am fumat prima mea tigara,primita de la un necunoscut.Acolo,pe banca aceea laturalnica mi-am petrecut toata seara,dar nu singura,alaturi de Edward Cullen,colegul meu de banca.Edward mi-a fost prieten pe tot parcursul liceului,dar felul cum se imbraca si ochelarii aceia din care atarna un snur gri cu multe noduri neuniforme,ma facea sa nu-i vad adevaratele calitati.Avea un suflet bun si incerca sa ma consoleze,cu siguranta era indragostit de mine...dar nu ma interesa catusi de putin.
-Edward...am spus plangand...eu voiam sa ma casatoresc cu el,el era universul meu,nu pot trai fara el.
-O sa cunosti pe cineva intr-o zi,care o sa te faca sa-l uiti,o sa intalnesti adevarata dragoste,esti … frumoasa...
-N-o sa ma casatoresc niciodata,sunt convinsa.Nu mai aveam lacrimi,nu plansesem niciodata atat de mult,rochia mea era murdara si rimelul meu curgea pe obraji.
-Isabella,n-o sa ramai nemaritata,a spus...uite cum facem.”
Am simtit un miros intepator de alcool si m-am trezit.Cel mai perfect zambet era acum pentru mine,intradevar,nu vazusem vreodata ceva mai frumos,buzele lui murmurau ceva neinteles si parfumul lui ma invaluise,eram in Rai?
-Esti bine?m-a intrebat,cantaream asemanarile si deosebirile dintre aceste doua persoane si mi-am dat seama ca este el.Edward Cullen,baiatul timid care era indragostit de mine imi era si acum alaturi si inca ma iubea,vedeam asta in ochii lui.
-Da,sunt doar putin ametita,m-a ajutat sa ma ridic si m-a imbratisat puternic.
-Iarta-ma ca nu am ajuns la "Petrecerea de 10 ani"...nici nu remarcasem asta,uitasem complet de acea promisiune pe care mi-o facuse...-dar am fost alaturi de tine in tot acest timp...cateodata simteam ca cineva se gandeste la mine.
Nu puteam sa cred,luasem totul ca un joc copilaresc,ceva care sa-mi ridice moralul.
Si-a dus mana la buzunar si a scos invitatia veche, ingalbenita de trecerea anilor ... mi-a pus-o pe palma.Atingerea mainilor noastre m-a facut sa tresar,sangele mi-a inundat obrajii si am lasat privirea in jos,imi era teama sa-l mai privesc in ochi.Cine sa-mi fi spus ca e diagnosticul bolii mele,pacea de care aveam nevoie.Ce greu imi era sa respir,sa vorbesc...
Am luat invitatia si am desfacut-o: Daca nu o sa ma casatoresc timp de 10 ani,o sa ma marit cu Edward Cullen...Da,era semnat de mine,"macar peste 10 ani o sa am si eu o familie...fericita"...la asta ma gandisem in nomentul acela…
-Ce-ai facut in tot acest timp?l-am intrebat.
-Hmm,am invatat,sunt un om pe picioarele mele acum,am avut grija de tine din intuneric,m-am indragostit de tine din ce in ce mai mult in fiecare zi…si…iata-ma acum un nebun indragostit,cerandu-te de sotie asa cum ti-am promis.
S-a asezat in genunchi si a scos o cutiuta de bijuterii ,de catifea rosie,a deschis-o…
-Bella,…asa imi placea sa-ti spun.-Vrei sa fii sotia mea?Simteam ca lesin,nu mai aveam aer…lumea mea se transformase,el aparuse din neant si ma ceruse de sotie…cand mi-am pus eu o asemenea dorinta?
-Edward,eu…nu stiu…
-Nu-mi raspunde,primeste inelul si te gandesti pana maine,mi l-a pus pe deget,era superb.
-Dar este doar o zi si maine este Ajunul Craciunului.
-E suficient sa te indragostesti,mi-a spus si s-a aplecat atingandu-si buzele de ale mele.
Buzele lui erau umede si calde …moi si catifelate.Respira adanc si tremura la fel ca mine,bratele mele nu mai reactionau,daca nu as fi fost sprijinita de tejghea,as fi cazut.Simteam totusi ca alunec in jos,dar bratele lui m-au prins,ba chiar m-au ridicat putin strangandu-ma la pieptul lui.Eram dependenta de lucruri care imi faceau rau si m-am ales cu inca unul,sau poate nu,poate ghinionul meu luase sfarsit si incepeam o noua viata alaturi de barbatul perfect.M-a lasat usor pe picioarele mele,eu incercand sa-mi revin…putea totusi sa ma lase sa ma bucur in continuare de aroma corpului sau.
-Uite florile tale,a spus stangaci ,parca fermecat,oare din cauza sarutului?
-Multumesc,si …nu ma mai privi asa ! avea o privire hipnotizanta,mi-era teama ca o sa cad din nou.
-Incerc din rasputeri sa nu o fac,dar simt,de fapt sunt convins ca nu am asteptat in zadar.
Fara sa stiu ce avea sa ma astepte,fara sa stiu daca era bine ce faceam,eram fericita ca nu ma casatorisem inca.L-am invitat sa impodobim bradul de Craciun si evident trebuia sa-i dau un raspuns.Mi-am privit inelul care parca zambea pe degetul meu,un detaliu mic rosu,il facea mai perfect decat era necesar.
Era seara ,Ajunul Craciunului,toata ziua facusem curatenie si mancare in asteptarea lui Edward.Libraria,mica mea afacere, avea sa stea in intuneric timp de zece zile,pana dupa Anul Nou.Pregatisem totul pentru a impodobi bradul si Edward nu a intarziat sa apara.M-a luat prin surprindere sarutul dulce,acum buzele lui erau reci si miroseau a brad si menta,a aer rece de iarna.I-am multumit lui Dumnezeu ca exist…acum aveam motive.
Bradul inca neimpodobit a capatat o alta infatisare imediat ce Edward s-a apropiat.L-am impodobit privindu-ne unul pe celalalt,sclipirea din ochii lui spunea multe,eram curioasa cata fericire se citea in ochii mei.Nu mi-am dat seama pana acum ca majoritatea ornamentelor de brad erau cate doua:doi ingerasi,doua stelute,doua turturele…fiecare avea perechea ei ca si mine de altfel.
S-a scuzat cateva momente si a intrat din nou cu un cadou frumos impachetat.
-Asta este pentru tine,mi-a spus,si mi-am dat seama ca eu nu-I cumparasem nimic,pur si simplu uitasem complet…dar stiam ce aveam sa-i daruiesc…raspunsul la cererea lui in casatorie.
-Iti multumesc,i-am spus si cadoul meu pentru tine este “da”.-Acum cand viata imi surade,mor sa traiesc alaturi de tine.-Accept sa ma casatoresc cu tine Edward.
-Stiam eu,stiam eu…m-ai facut cel mai fericit om de pe pamant,mi-ai facut cel mai frumos cadou.-Te iubesc Bella…si am primit cel mai intens sarut,cea mai delicata atingere a celui mai dulce barbat…acum in Ajunul Craciunului cand toate dorintele se implinesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
