Copacii mor in picioare.Cap 2.

CAP 2.Prietene dupa atata timp.






Dupa o zi intreaga de cautari, de intrebari si raspunsuri gresite,Bella se afla la usa splendidei vile a familiei Cullen.Tremura si nu numai de emotii,ploaia ii udase parul si hainele noi pe care le purta.Cand usa s-a deschis,zambetul lui Alice pieri,recunoscand-o.
-Alice?
-Bella...Bella,tu esti?
-da,eu,dupa atata timp,am ceva sa-ti inapoiez,zice Bella,scotand cateva bagnote pe care le pusese separat in unul dintre buzunarele jachetei.-Poftim,datoria mea ...cu dobanda.
-Bella,intra si termina cu asta,nu ai nimic sa-mi inapoiezi.
Alice a imbratisat-o puternic si plangea,lacrimile i se inodau sub barbie.
-iarta-ma Bella,iarta-ma ca nu te-am mai cautat,sunt o lasa.Iarta-ma ca te-am luat cu mine la acea petrecere.Ii era rusine de ea insasi si traise timp de 6 ani cu acea vinovatie,cu ura pentru propria-i persoana.
-Alice,nu a fost vina ta !stiu ca tu nu mi-ai face asta niciodata,nu ai de ce sa te simti asa,nu am ce sa-ti iert,si in plus daca eu nu voiam ...nu se intampla...chiar daca a fost o gresala.
Alice era singura acasa,parintii ei inca nu se intorsesera de la serviciu ,s-au asezat pe canapeaua din living inca imbratisate,plangeau de bucurie ca se revedeau.
-ai mai aflat ceva de EL?intreaba Alice curioasa.
-nu,nu stiu absolut nimic raspunde Bella privind in gol.
-dar cum de ai venit in Seattle,cum de m-ai gasit?
-Alice,am suferit atat de mult,nici nu am putere sa-ti povestesc,dar in fine...am mostenit o casuta in Forks si o garsoniera in Seattle.Am venit sa locuiesc aici...ca sa uit.Am mai multe posibilitati,vreau un loc de munca,vreau sa uit tot,dar noaptea aia nu vreau totusi sa o uit.IL urasc si IL iubesc in acelasi timp,stiu ca nu am sa-L mai intalnesc vreodata,dar stiu ca s-a purtat atat de frumos,imi amintesc si acum privitea lui...si parfumul...IL aud cateodata strigandu-ma,imi spunea REGINA MEA si el era REGELE MEU.
-Bella,imi pare atat de rau ! sopteste Alice imbratisand-o din nou.
-cu regretele nu facem nimic,vreau sa ma angajez,ajuta-ma sa-mi caut un loc de munca.
-Hm,cu cea mai mare placere.Ti-ai terminat scola nu?,ce studii ai?
-da am terminat,afaceri economice.
-ok,atunci poti sa incepi sa lucrezi cu mine,stii tu...contabilitate,contracte si tot ce tine de asta,este mult de munca dar o sa te ajut si eu si cu siguranta o sa te descurci,mi-am deschis o firma...Design vestimentar.
-la haine nu ma pricep deloc Alice,zice ea aducandu-si aminte de bataia de joc si rasetele colegilor pe seama hainelor pe care le purta.
-o sa te invat,si in plus ai nevoie de o schimbare de look,maine va fi marea schimbare pentru tine.
-sunt de acord,accepta Bella,voia totusi o schimbare radicala,voia sa inceapa o viata noua alaturi de prietena ei cea mai buna.
-ce-ar fi sa dormi la mine in seara asta?ca in vremurile bune.

Bella a zambit si a acceptat imediat.

-Bella? se auzi vocea lui Esme care tocmai intra pe usa.
-Esma,imi pare atat de bine sa te vad.
-Bella?...intra si Carlisle zambind,anii nu par a fi trecut peste tine,se apropie si o imbratisa,ce-i cu tine aici !
-m-am mutat aici,o sa locuiesc in Seattle.
-ne bucuram enorm,o imbratisaza si Esme si o saruta pe obraz.
-ai unde sa stai?...poti sa ramai la noi !o invita Carlisle.
-da,am o garsoniera mostenita ,pe Strada Sperantei,o batrana de care am avut grija mi-a lasat toata averea ei...
-cu siguranta ai meritat asta,esti o fata speciala,Bella.
-asa tind sa cred si eu,spune Bella,privind din nou in gol,vocea LUI o auzi din nou...REGINA MEA.
-hai sus,Bella,trebuie sa-ti faci un dus si sa te schimbi,esti uda...o trage Alice de mana si o taraste pe scari.Bella o sa doarma aici in seara asta,este obosita si e tarziu.
-poate sa ramana cat doreste,sopteste Carlisle.
-noapte buna,spune Bella,urcand scarile.
-noapte buna scumpo,simte-te ca acasa,zambeste Esme,era fericita ca Alice isi recuperase prietena.
Hmm,sa ma simt ca acasa,de unde sa stiu cum trebuie sa te simti,am casa doar de cateva saptamani si inca nu m-am obisnuit cu gandul,chiar si asa simt lipsa casutei din Forks in care faceam in fiecare zi curatenie si o ingrijam pe batrana Veronica,isi soptea Bella,fara cuvinte.
Esme si Carlisle era un cuplu perfect, sensibilitatea ei se completa perfect in sarmul lui,erau ca doua piese de puzzle.
Bella si-a facut un dus si s-a imbracat in pijamalele cu pisicute pe care i le oferise Alice,era o prietena buna,gandea Bella,s-a asezat in pat langa ea si priveau cercurile luminoase proiectate pe tavan.
Gandurile lui Alice erau indreptate spre petrecerea de acum 6 ani,unde fusese invitata de Jasper .Cativa prieteni ai lui Jasper venisera in Forks sa organizeze petrecerea surpriza a unuia dintre prietenii lui care implinea 25 de ani.De ce a trebuit sa o iau si pe Bella cu mine?.EL i-a frant inima in seara aia si nu a mai cautat-o niciodata.
-Bella...! cum era EL?
-bland si atent,raspunde Bella aducandu-si aminte de mangaierile LUI,dar tot "inca una pe lista" LUI am fost.Poate m-a pus in capul listei,eram virgina pe care si-o dorea atat de mult.-Am fost un cadou,Alice.Un cadou oferit de prietenii LUI si nici macar nu stiam asta.Isi aducea aminte dialogul dintre EL si prietenii LUi,in dimineata de dupa,in care ea iesise din camera hotelului inchiriat pentru petrecere.

"-Ei prietene ti-a placut cadoul?
-Da...era virgina,mi-am dat seama prea tarziu ,cand nu am mai putut da inapoi,vorbea El,uitandu-se in gol.
-ooo...mai bine,nu asta iti doreai?
-Ba da...dar...
-Fara resentimente,avem toata viata inainte,spune unul dintre ei si-l bate pe umar."

Bella a plecat,furisandu-se pe usa de incendiu si de atunci n-a mai stiut nimic de EL,ramasese doar cu inelul facut dintr-o hartie de ciocolata,un fel de staniol,prin care se logodisera in acea noapte si bucatica de hartie pe care era schitat chipul ei,singurele amintiri de la el.

-nici eu nu l-am mai vazut pe Jasper de atunci,era prima noastra intalnire si nu mi-au placut foarte mult prietenii lui dar el imi placea foarte mult.
-dar de unde erau toti acei baieti Alice?,nu-i mai vasusem niciodata si nici pe Jasper nu l-am mai vazut de la acea petrecere,intreaba Bella.
-erau prieteni cu Jasper, se intalneau mereu la concursurile de arte plastice,Jasper a plecat in Seattle dupa cateva zile,el nu stie ca si eu m-am mutat aici,poate l-as gasi daca l-as cauta,sunt zile in care ma gandesc destul de mult la el.Pe ceilalti nici eu nu-i cunosteam ,am fost foarte absorbita de Jasper ca sa-i observ si pe ceilalti,nici macar pe "sarbatorit"nu l-as mai recunoaste.
-eu imi aduc perfect aminte privirea lui Alice,n-am sa-l pot uita vreodata,mi-a spus ca ma iubeste,mi-aduc perfect aminte,am simtit ca mi-o spune din suflet,n-am sa pot uita vreodata noaptea aia,spuse Bella cu privirea fixata pe un punct al tavanului si lacrimile ii curgeau de la colturile ochilor spre tample,se abtinea sa nu suspine.
-dar cum ai ajuns in acea camera?...nu ai vrut sa-mi povestesti la momentul acela,nu ai iesit zile intregi din camera de camin,intreaba Alice incruntandu-si fruntea.
-ma simteam putin ametita de la sampanie si unul dintre baieti mi-a spus sa urc intr-una dintre camere sa ma intind putin.Am urcat la ultimul etaj,nu voiam sa mai aud muzica asurzitoare,aveam nevoie de liniste.
-vreau sa-mi povestesti,as vrea sa stiu,sopti Alice curioasa.
Bella,isi stearsa lacrimile si ofta.
-Bella?...plangi?bine,nu-mi povesti , nu vreau sa te intristezi si mai rau,imi pare rau ca am deschis subiectul asta.
-nu Alice,...nu e asta...mereu plang cand ma gandesc la EL,de fapt in fiecare zi,chiar vreau sa-ti povestesc,vreau sa ma descarc intr-un fel,n-am povestit nimanui,niciodata,de 6 ani port povara asta si este din ce in ce mai greu .

Bella incepu sa-i povesteasca lui Alice si ea asculta atenta.

-la aproximativ o jumatate de ora ,de cand eram intinsa pe pat,am auzit batand la usa.Am intrebat cine este dar nu mi-a raspuns nimeni,doar am vazut usa deschizandu-se si cel mai frumos barbat pe care l-am vazut vreodata ,...a intrat cu doua cupe de sampanie si o ciocolata.S-a asezat pe pat langa mine si mi-a intins unul dintre pahare.L-am refuzat ,spunandu-i ca ma simt deja ametita ,desi ma simteam foarte bine.Nu a vorbit prea mult,s-a apropiat sa ma sarute si o facea atat de bine ca eu m-am pierdut in mangaierile LUI.M-a intrebat daca intradevar vreau sa fac dragoste cu el si i-am raspuns afirmativ,fara macar sa clipesc ,nu-l cunosteam...dar s-a purtat minunat Alice,a fost atat de dulce si atent si romantic.In timp ce IL simteam inauntrul meu,mi-a soptit ca ma iubeste si am simtit ca spune asta din suflet.Apoi mi-a schitat chipul pe o bucata de hartie si ne-am facut unul altuia inele din staniolul de la ciocolata.A spus ca asta o sa ne uneasca pentru totdeauna,mi-a spus ca eu sunt Regina Lui,el era Regele Meu.A fost un joc frumos si inocent as zice.
Alice incepuse sa planga si si-a imbratisat prietena,au adormit ,oboseala Bellei isi spunea cuvantul.