luni, 23 august 2010

Hoata.Cap 20.

BYE BYE BABY





Cap 20.Fara cuvinte.




Edward pov.


-tocmai a suferit un infarct,am reusit sa o stabilizam,dar starea ei este foarte delicata,am pus sa-i faca niste analize pentru a afla cum sta cu neuronii si astfel ne dam seama daca creierul ei a suferit ceva traume.
-salveaz-o doctore,te implor,salveaz-o.
-facem tot posibilul,mi-a dat cateva palme pe umar.

A intrat din nou si atunci au intrat parintii mei si le-am povestit ce mi-a spus doctorul.Mama m-a imbratisat si mi-a spus sa am speranta si incredere in Dumnezeu,asta era ultimul lucru pe care nu voiam sa-l pierd.

Ne-am asezat pe una dintre canapelele din sala de asteptare si mi-am rezemat capul pe umarul ei,ea a inceput sa-si plimbe mana delicata pe capul meu si am ramas in acea pozitie pana cand doctorul a iesit din nou.

-avem rezultatul analizelor,imi pare rau sa va informez ca 95% din neuronii sai au suferit un rau ireversibil,asta inseamna ca nu mai are activitate celebrala.Imi pare foarte rau,nu mai este nimic de facut,doar sa asteptam sa-si ia singura ramas bun.
-nu,nu,nu,nu este adevarat,spune-mi ca nu este adevarat!am strigat disperat,plangand si l-am luat de gulerul alb.
-Edward,incearca sa te linistesti,m-a rugat tatal meu,luandu-ma de umeri si indepartandu-ma de doctor.
-crede-ma ca am facut tot ce ne-a stat in putinta,a ajuns intr-o stare critica,am incercat sa o stabilizam si atunci a suferit un infarct care a complicat situatia.
-nu,te rog,nu,nu,am strigat simtind cum forta ma abandoneaza.

Mama m-a imbratisat si plangea ,nu mai era in stare sa ma consoleze,nu intelegeam de ce viata era atat de nedreapta,ce a facut ea ca sa merite tot ceea ce i se intamplase?ce gresala atat de mare facuse ca sa plateasca cu atata suferinta si cu propria ei viata?avea doar 22 de ani.

-vreau sa o vad,am spus separandu-ma de mama mea.
-nu cred ca este bine, a raspuns doctorul.
-te rog,te implor,vreau...cuvintele mi-au secat,sa ma despart...de...ea,am spus cu multa dificultate.
-nu este permis sa intri in sala de urgenta.
-doctore,te rog,fa o exceptie,doar cateva minute,a cerut tatal meu,e fiul meu si ea este logodnica lui,cea mai mare dragoste,intelegeti ce inseamna asta?aveti idee cum se simte el acum?va rog,doar cateva clipe,a spus cu vocea sparta.
-bine,doar cateva clipe,a spus in final.

Am trecut de usa si l-am urmat pe micul culoar ingust pana am ajuns la niste paturi separate de draperii albe si am vazut-o.Doctorul s-a indepartat cativa metrii.

Nu puteam sa cred ca micuta mea era din nou la spital si fara nici o speranta,era foarte nedrept.Lacrimile continuau sa-mi curga pe fata,i-am luat o mana si i-am sarutat-o,apoi i-am dat un sarut pe frunte si inca unul pe buze,imediat mi-am adus aminte de promisiunea pe care i-am facut-o in Hawaii,asa ca m-am inclinat pentru a-mi pune capul langa al ei.

-TE IUBESC Bella,adu-ti aminte de promisiunea noastra,mereu te VOI IUBI si iti jur ca intr-o zi o sa fim impreuna,asteapta-ma in RAI,viata mea,ca eu o sa astept ziua in care pot sa te urmez,am soptit la urechea ei.

I-am dat inca un sarut pe frunte si m-am indepartat,in acel moment a venit infirmiera,i-a oprit aparatul de oxigen si aparatul de minitorizare al batailor inimii.Mi-am pus o mana la gura ca sa nu strig,doctorul a pus o mana pe umarul meu si practic m-a scos fortat de acolo,in timp ce eu continuam sa o privesc.

Cand am iesit afara,am simtit puternice imbratisari,mi-am dat seama ca era vorba de Emmett,i-am auzit chiar si vocea.

-nu stii cat de rau imi pare frate,stiu ca orice ti-as spune nu este de ajuns ,dar sa stii ca poti conta pe mine pentru orice.

Suspinele nu m-au lasat sa-i rasund si atunci am simtit niste maini delicate care ma imbratisau pe la spate,asezandu-si capul pe umarul meu,mi-am dat seama ca plange ,pentru ca mi-am simtit camasa uda.

-stiu ca nu este usor sa-ti cer asta,fiule,dar trebuie sa fi puternic,mi-a sugerat ,mama.

M-am separat de prietenul meu pentru a o imbratisa si mi-am afundat fata in gatul ei.Tatal meu si Alice ne-a imbratisat pe amandoi.Cateva clipe mai tarziu s-au indepartat si am putut sa-l vad pe doctor ca ma privea cu chipul ravasit.

-imi pare rau,dar tocmai a incetat din viata,a pus o mana pe umarul meu...trebuia aprobarea dumneavoastra pentru a efectua autopsia ,pentru a stii exact cauzele mortii.

Deabea daca am putut sa aprob,mi-am pus mainile pe cap.Stiam ca nu mai are nici o sansa ,dar sa aud confirmarea,am simtit cum ma arde pe dinauntru si am cazut in genunchi.Emmett m-a ridicat,ca si cane eram o papusa de carpa,lacrimile mele erau de neoprit.

-puteti sa-i aduceti un calmant?a soptit prietenul meu.
-nu,nu vreau sa dorm,lasa-ma.

M-am ridicat ,agatandu-ma de el si m-am afundat din nou in bratele mamei mele.

-de ce mama,de ce?am spus printre lacrimi.
-de-as avea un raspuns fiule,as da orice sa am un raspuns ca sa-ti alin durerea.
-n-o sa pot trai fara ea.
-trebuie sa poti fiule,noi o sa te ajutam sa depasesti momentul asta.

Am vrut sa mai spun ceva ,dar pe neasteptate,am simtit o intepatura in brat,dupa cateva secunde mi-am pierdut cunostinta.

Cand m-am trezit,eram intins in patul meu,cum de m-au adus acasa si au lasat-o pe Bella singura?a cui o fi fost aceasta ideea?M-am ridicat imediat din pat si m-am indreptat spre usa sa ies din camera.Atunci,pe hol,am auzit vocea tatalui meu,mi-am dat seama ca vorbea la telefon,nu stiu de ce am asteptat sa aud ce vorbeste.

-dar,cum dracu a reusit sa ajunga in biroul lui Edward? ce sperietura,si l-ai anchetat?haine pline de sange?si tipul s-a predat si a declarat totul?imi este foarte clar ca e nebun,Alec,ma surprinde intrebarea ta,sigur ca o sa procedam legal,acest tip a comis o crima in firma mea...nu,daca doctora i-a oprit hemoragia,nu mai are rost sa-l duci la spital,trebuie sa-l denuntam,autoritatile trebuie sa decida ce trebuie sa faca cu el...te rog,sa fii foarte discret si nu-l lasa singur nici o clipa.

Crima?,acest cuvant mi-a ramas intiparit in minte,cineva ii facuse rau Bellei?dar,cine?James era mort.Atunci mi-am adus aminte ca Jessica voia sa-mi spuna ceva cand o duceam pe Bella la ambulanta,trebuia sa aflu ce voia sa-mi spuna.Trebuia sa scap de indoieli,daca cineva indraznise sa-i faca ceva rau Bellei,va plati foarte scump.


Am deschis usa si nu am mai vazut pe nimeni,am iesit in graba si am coborat scarile,am urcat in masina mea si am mers la birou.

Am ajuns in cateva minute si am intrat in micuta camera in care am vorbit pentru prima data cu ea.Am avut o surpriza foarte mare mare cand l-am vazut stand pe scaunul din fata mea.Parul lui avea alta culoare,dar eram sigur ca este James,acea privire era foarte dificil de confundat si de uitat.

-este suspectul?am intrebat gardianul care era acolo.
-da domnule.
-lasa-ma cateva minute singur cu el,te rog.
-sigur ca da,a raspuns si s-a retras.
-vai,in sfarsit ma vizitezi,incepusem sa ma plictisesc...Edward este numele tau,nu-i asa?a exclamat cu cinism si cu un zambet batjocoritor.
-ce i-ai facut Bellei?
-eu? nimic,lasa-ma sa ghicesc...cu siguranta ti-a spus ca eu am obliga-to sa consume cocaina,nu-i asa?Te-a mintit,asa cum a facut mereu,ea m-a atacat,uita-te la mine in ca hal sunt si asta doar ca sa-i iau cocaina,n-o sa se recupereze niciodata,doar te-a facut sa crezi asta si imi dau seama in ce fel...se vede ce fel de tarfa este.
-taci ! i-am dat o puternica lovitura in fata cu pumnul strans,cum indraznesti sa-i murdaresti numele in felul asta?Ai ucis-o,nenorocitule,ai ucis-o,am strigat tragandu-l de camasa.Tu ai ucis-o,nu-ti ajunge ca ai bagat-o in asta? ai abuzat de ea si ai umilit-o ani in sir.Trebuia sa o omori?
-nu-i adevarat,Bella nu poate sa fie moarta,era doar o doza,in cele mai multe ocazii suporta asta.
-dar ,acum era curata,idiotule,nu mai consumase nimic timp de un an.
-nu,ma minti...a exclamat si ochii i s-au umplut de lacrimi.
-nu-mi spune ca iti pare rau,da?nu incerca sa ma pacalesti...am vociferat exasperat si l-am impins cu o asemenea forta ca a cazut pe spate cu tot cu scaun,dand cu capul de podea.
-nu,eu nu voiam...ea a cautat-o.daca nu voia sa fie a mea,nu era a nimanui...ea imi apartinea mie.Eu am salvat-o de tatal meu,si am invatat-o sa se apere,eu o iubeam.A inceput sa vorbeasca privind in gol,perea ca este in alta parte.
-o iubeai?ai salvat-o?sa o droghezi era o salvare?cum poti sa spui asemenea aberatii.Ai facut-o sa avorteze copilul tau,aproape pierzandu-si viata,asta voiai?fara sa poata evita ,lacrimile i-au izbugnit din nou...de data asta ai reusit.Bella e moarta,moarta din cauza ta,am spus ,strigandu-i in fata.
-fiul meu?chiar era fiul meu?
-cum indraznesti sa te indoiesti de asta?Esti un monstru,dar chiar eu o sa ma asigur ca niciodata nu o sa mai faci rau altcuiva.Am deschis ultimul sertar al biroului si am scos un pistol...o sa te omor...am spus apropiindu-ma de el si am tintit.
-fa-o,de moarte ma tem cel mai putin,am avut-o aproape,omoara-ma ca sa pot sa fiu cu ea in sfarsit.
-si chiar crezi ca o sa ajungi in acelasi loc ca si ea?Esti un om fara inima,ea a fost doar o victima a perversitatii tale,niciodata nu o sa fi alaturi de ea.
-cine stie,nu a fost chiar o porumbita alba,ma indoiesc ca cunosti tot trecutul ei,hai ,apasa odata pe tragaci,ca sa ajung la ea mai repede,in timp ce tu o sa putrezesti mai departe in viata asta care este o inchisoare mizerabila,platind pentru moartea mea...ce mai astepti?
-Edward,nu,a exclamat Alec speriat,politia este aici ,nu face compromisuri,nu te transforma in unul ca el,Bellei nu i-ar face placere.

A stiut sa rosteasca cuvintele perfecte,am ramas static privind rasul cinic al monstrului din fata mea,si mai spunea ca o iubeste si ca era proprietatea lui,nu era o papusa.Era o persoana cu sentimente !

Alec mi-a luat pistolul,fara sa opun rezistenta,l-a pus la centura pantalonului,sub camasa.Atunci doi politisti l-au luat pe James,l-au incatusat si au plecat.

-stiam ca esti un las,a spus cand a trecut pe langa mine.

Voiam sa-l lovesc,dar Alec nu m-a lasat.

-cum l-au prins?am intrebat cand am ramas singuri.
-unul dintre gardienii de pe colidoare l-a vazut sangerand si i-a anuntat pe ceilalti prin statie,cand s-a apropiat de el,a fost lovit ,si-a dat seama ca este periculos.Apoi l-au adus aici,Jessica mi-a spus sa am mare grija cu el ca Bellei i s-a intamplat ceva si ca ai plecat cu ea intr-o ambulanta.
-si cum a-ti stiut ca el era cu Bella?
-Am chemat medicul pentru a-i verifica ranile si el i-a spus ca Bella l-a ranit,pentru a-i lua cocaina,apoi a inceput sa abereze ca este iubitul ei si multe lucruri ciudate pe care nu le-am inteles foarte bine,eu am gandit ca era nebun si doctora mi-a spus ca se pare ca este drogat.Dupa asta am fost in biroul tau si am vazut foarfeca plina de sange si pe birou era praf alb,presupun ca era cocaina de care spunea.
-multumesc Alec,imi esti de foarte mare ajutor.
-cum se simte Bella?ce i-a facut?
-s-a stins,a drogat-o si i-a fost fatal.
-imi pare foarte rau,Edward,stii ca poti conta pe mine pentru orice.
-multumesc,trebuie sa plec,trebuie sa...ma ocup de inmormantare si de toate astea.
-sincer imi pare foarte rau,te rog,anunta-ma unde este priveghiul ca sa vin si eu.

Am dat din cap si am iesit.Stiam ca ea nu era in stare sa inhaleze asta din vointa proprie,acel tampit a obligat-o intr-un fel,chiar el a recunoscut asta,dar nu aveam cum sa stiu vreodata cum s-au intamplat lucrurile cu exactitate.

Eram pe punctul de a iesi din cladire,cand Jessica m-a strigat.

-Edward,imi pare foarte rau pentru ce ce s-a intamplat,nu mi-am imaginat,mi-a spus ca vine pentru un post de gardian,nu aveam cum sa-mi dau seama ca are alte intentii,mi-a aratat un permis de conducere pentru identificare.
-este in regula nu a fost vina ta....nu esti ghicitoare,trebuie sa plec,te rog,sa nu spui nimanui ce s-a intamplat,Alec o sa se ocupe de toate timp de cateva zile.


Nu stiu cum am fost in stare sa conduc si sa ajung la spital,cred ca ceea ce mi-a dat putere a fost parfumul ei,in masina persista aroma ei.Cand am intrat in sala de asteptare,am vazut-o pe mama si pe Alice.

-multumesc cerului ca esti aici Edward,eram foarte preocupata,a trecut mult timp de cand tatal tau m-a sunat si mi-a spus ca nu mai esti acasa.
-am fost la birou sa rezolv cateva lucruri legate de Bella,de ce m-ai lasat sa dorm si de ce m-ati dus acasa?
-pentru ca ma doare sa vad cum suferi,esti fiul meu si as da orice ca sa nu se fi intamplat asta.
-stiu,iarta-ma,am spus regretand.
-nu am de ce sa te iert,dragule,inteleg cum te simti.

Am semnat toate actele necesare pentru a recupera corpul Bellei.Alice mi-a spus ca Emmett s-a ocupat de tot de trebuie pentru priveghi,asteptam doar actul de deces.Am simtit ca lesin din nou cand mi-i s-a inmanat,nu puteam sa cred,in saptamana urmatoare voiam sa o cer de nevasta,acum imi parea rau ca nu o facusem mai devreme.

Infirmiera ne-a informat ca in cateva ore o sa putem sa luam corpul Bellei,deabea se terminase autopsia,asa ca Alice m-a convins sa mergem acasa sa ne schimbam hainele si sa ne imbracam in clasica culoare neagra...culoarea sortii mele.

Cand in sfarsit am ajuns la priveghi si am vazut-o acolo in sicriu,am pierdut totul,lumea a disparut complet,puteam doar sa ma concentrez pe un chip palid,o fardase si o pieptanase intr-un fel in care se asemana unui inger,cu mainile pe piept,tinand intre ele un trandafir alb pe care chiar eu il pusesem.

Au venit multe persoane,toate m-au imbratisat si si-au exprimat parerile de rau,eu nici macar nu aveam idee cine erau,mintea mea era absenta,concentrandu-ma doar sa retraiesc acele momente alturi de ea,zambetul ei,privirea,atitudinea sa infantila pe care o avea cateodata,vocea ei cand imi spunea numele.O parte din fiinta mea spera sa fie un cosmar si asteptam sa se trezeasca in orice moment.

In acea noapte nu am dormit deloc,nu aveam somn,nici foame,nici frig,nici cald,parca eram sub anestezie,singurul lucru pe care il simteam era o profunda durere in piept si o gaura adanca.La un moment dat am incetat sa mai plang si am trecut la o stare catatonica.

La 11 dimineata,a inceput slujba la biserica.Cand am ajuns,parintii mei m-au sustinut si m-au luat fiecare de brat spre ultimul sau drum.Nu simteam pamantul sub picioare,mergeam doar din inertie.

Preotul era deja acolo,si a facut o frumoasa slujba in memoria ei.Cuvintele lui au fost frumoase ,a intrebat daca cineva vrea sa spuna ceva si eu am ridicat mana.Terminat,m-am apropiat si am scos bucatica de hartie cu cateva randuri pe care le scrisesem de dimineata.

"Bella,cum sa-ti spun adio cand te port in cel mai adanc loc din fiinta mea?cand o parte din mine a murit alaturi de tine,cand lumina zilei s-a transformat in cea mai intensa penumbra care nu ma lasa sa vad mai departe de mine.

Tu ai fost portul mult asteptat dupa o lunga perioada de navigare fara un curs fix,m-am ancorat la plaja frumosilor tai ochi maron si a minunatului tau suras care ma ducea in paradis.

Cum sa traiesc acum fara acel port?cand un val m-a tarat in apa,lasandu-mi barca in deriva ,din nou fara directie,fara mainile tale care ma ghidau si fara carma corpului tau care imi arata incotro s-o iau,locul de care eu apartineam.

Dar nu sunt aici ca sa vorbesc despre mine,ci despre tine.Ai fost,Esti si mereu ai sa fi orizontul meu,luna noptilor mele,stralucitoarea stea a cerului meu personal,cometa care se iveste in cele mai multe momente ale vietii mele,dar stiu ca intr-o zi drumurile noastre or sa se intalneasca.

Pleci,dar in acelasi timp ramai,in mintea mea,in amintirea mea,nu,asta o sa iei cu tine,pentru ca nu pleci singura,asa ca nu trebuie sa-ti fie frica,micuta mea,cea mai de pret comoara a mea pleaca cu tine.

TE IUBESC SI MEREU O SA TE IUBESC,asa cum ti-am promis in acea calatorie,iubirea noastra este mult mai puternica decat orice bariera a timpului si al spatiului,si nu-ti spun adio pentru ca stiu ca intr-o buna zi o sa fim din nou impreuna si atunci pentru eternitate...pe curand,micuta mea..."

HOATO,am soptit doar pentru mine,in timp ce priveam cun sicriul se afunda tot mai mult in groapa din pamant,am aruncat buchetul de trandafiri albi pe care ii aveam intr-o mana,cu dorinta de a fi eu cel care cade acolo.

Vantul a suflat cu intensitate si ceva ciudat s-a intamplat,o aroma foarte cunoscuta m-a inundat,a levanda si capsuni,era aroma ei,am auzit chiar si vocea ei,soptindu-mi numele.Am privit in toate partile,dar nu am vazut nimic,atunci am inteles ce inseamna intradevar o promisiune,intr-un fel sau altul ,eu si Bella,mereu o sa fim impreuna.


..................................................SFARSIT.................................................

11 comentarii:

  1. Astept parerile voastre.Mai am un capitol,un altfel de sfarsit dar la fel de tragic,sincer mi-as fi dorit altceva,dar este foarte frumos si asa.Va pup si chiar vreau sa comentati,sunt curioasa cate persoane citeste ficul...

    RăspundețiȘtergere
  2. vai doamne deci am plans chiar am plans niciodata nu am plans asa de tare la un fic
    superb dea dreptul superb pacat ca si foarte trist:(

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu care ma asteptam la un happy end.Am citit toate ficurile pe care le ai scris/tradus.Spor la scris in continuare.Un capitol superb.Kisses:*

    RăspundețiȘtergere
  4. a durut sfarsitul bellei:((capitul superb:X

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ma asteptam sa moara :(
    frumos dar trist:(
    sunt curioasa daca in celalalt final moare Edward...xoxo

    RăspundețiȘtergere
  6. vai nu imi vine sa cred ca a murit ,
    asa de mult am plans si eu nu sunt plangacioasa den fel , vai saracul Ed cat sufera
    am citit toate ficurile ale tale si traduse si imi plac foarte mult FELICITARI

    RăspundețiȘtergere
  7. am plans la acest capitol...saraca bella:(...abia astept si celalalt sfarsit...bafta:*

    RăspundețiȘtergere
  8. c poti sa mai spui dupa un asemenea discurs...dupa un asemenea cap...offf...atat de trist...moartea e cel mai mare dusman al nostru...si eu personal...nu ma tem de moartea mea...ci de a apropiatilor...oricum...cum adik la fel de tragic?....:((...sincer...cred k si eu imi voi dori altceva...mai vesel:(...DyDy

    RăspundețiȘtergere
  9. micutsa hoata..biata micutsa hoata

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu se poate...e atat de trsit capitolul :(
    Inca plang...nu imi vine sa cred :((
    Bella nu merita un final asa dureros...stiu ca a gresit in trecut,dar a platit cu mult timp in urma pentru asta.Cel mai rau imi pare de Edward,saracul... :|

    RăspundețiȘtergere
  11. foarte trist cap...nu am stiut k te-ia intors...si in ultimul timp nu prea am mai intrat

    RăspundețiȘtergere