Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 12.

Cap 12.Mor sa traiesc.




Edward pov.


Am stat doua ore in masina asteptand ca Isabella sa termine cursurile.Speram din tot sufletul sa vina si sa ma insoteasca la masa.Se pare ca am gasit din nou cuvantul iubire in jurnalul destinului meu,in praful singuratatii mele.Ceva in privirea ei ma face sa sper intr-o farama de dragoste din partea ei si as fi dat orice pentru asta,trebuia sa fiu obtimist,putea fi o zi importanta din viata mea,prima intalnire cu Isabella.

Am vazut-o venind facnd un pas inainte si doi inapoi,cred ca nu era deloc sigura pe ea,sau nu avea tragere de inima,de ce ii era atat de greu sa mearga cu mine la o simpla masa?Am iesit din masina zambind,eram fericit,prezenta ei nu mai insemna durere,dar simteam cum totul se prebuseste in jurul nostru si chiar mi-as dori asta,mi-as dori sa ramanem doar noi doi...in fiercare zi simteam mai aproape caldura corpului ei,imi era greu sa respir.

-buna,a spus apropiindu-se!
-buna,un inceput promitator...i-am spus zambind.
-uite Edward,accept sa iau masa cu tine,nu vreau sa fiu o ciudata si vreau ca tu sa te comporti normal,fara saruturi furate si cuvinte fara sens.
-o sa ma port exact asa cum sunt Bella !scuza-ma,Isabella.
-nu te scuza...e ok,poti sa-mi spui Bella,majoritatea prietenilor mei imi spun asa.
-multumesc Bella,am spus...ca ai acceptat...mergem?am intrebat deschizand portiera.

A dat usor din cap in sens afirmativ si a rosit,imi placea nuanta de roz a obrajilor ei.Am observat cativa elevi privindu-ne ciudat,eram curios ce era in capul lor,dar cel mai mult ma interesa ce era in mintea Isabellei,oare la ce se gandea?eram incantat ca mi-a permis sa-i spun Bella,desi ma simteam putin ciudat...ma simteam ca si cand as folosi-o ,dar mi-am dat seama ca depasam partea cu amintirile,traiam deja intr-o alta lume,lumea celeilalte Bella si cu siguranta aici voiam sa raman.

Am iesit din curtea scolii gandindu-ma incotro sa ma indrept,mi-as fi dorit ceva simplu,o plimbare, un film dar nu stiam ce-si doreste ea.

-ai un restaurant preferat? am intrebat-o
-nu prea,nu cunosc New York-ul,a spus mimand o scuza.
-nu esti din New York?am intrebat dandu-mi seama ca nu stiu aproape nimic despre ea.
-nu...sunt din Forks,Washington...a spus cu veneratie numele orasului.
-ti-e dor de Forks?
-mai mult de parinti si de prieteni,a spus privind in gol.

Discutia noastra era normala si nu mi se parea nimic ciudat,nici o amintire,nici un deja-vu...totul era perfect.

-prefer restaurantele de tip fast food,m-am saturat de mancarea gatita.
-e ok,putem trece prin Central Park,l-ai vizitat,aveam ceva emotii in asteptarea raspunsului,o invitasem intr-un parc ,nu era tocmai normal,prima noastra intalnire...in parc?
-ma incanta ideea,intotdeauna mi-am dorit s-o intalnesc pe doamna cu porumbeii din "Home alone",a spus ea razand,era frumoasa cand radea,facea gropite si vocea sunetului ei rasuna in interiorul stramt al masinii.

Am condus in liniste inca un sfert de ora si am parcat in fata unui restaurant fast food,vis-a-vis de Central Park.Am fost condusi spre o masa mai retrasa cu canapele de piele neagra.M-am asezat in fata Bellei si am privit-o cum zambea ,era atat de frumoasa si am observat ca-si ferea privirea,isi trecea mana prin par sau isi verifica apelurile pe mobil.La un moment dat a venit chelnarita sa ne ia comanda si am ras la felul de mancare pe care il comandase Bella,nu era in meniul restaurantului dar chelnarita i-a promis ca face o exceptie.Pizza cu cartof ras si unt am cerut si eu.

-ok,o sa facem 3 pizza,una pentru mine evident,sunt tare curioasa ce gust are,poate o includem in meniu.
-nu mai rade Edward ! s-a smiorcait Bella,o sa vezi cat de gustoasa e.

O priveam si simteam cum viata imi surade,acum mor sa traiesc...pretuiam fiecare clipa alaturi de Bella.Mi-am pus mana peste a ei si mi-a putut vedea multumirea in ochi cand si-a strans mana in jurul degetelor mele.

-umple-mi viata de lucruri frumoase si nu-mi da drumul la mana niciodata,am soptit.

A aprobat si mi-a zambit,gustand din sucul pe care chelnarita tocmai ni-l adusese.

-povesteste-mi despre tine Edward si am inceput sa tremur cand am auzit.
-viata mea este plictisitoare,foarte plictisitoare,locuiesc cu sora mea Alice si cu parintii mei Esme si Carlisle,as fi vrut s-o invit la mine sa-mi cunoasca familia dar poate ca as fi speriat-o,era prea devreme pentru asta.
-cu siguranta ai o familie minunata,mi-ar face placere sa-i cunosc pe parinti tai intr-o zi.
-chiar?ai vrea asta?am intrebat surprins.
-da...stii sunt singura aici si chiar simt nevoia sa-mi fac prieteni ,sa ies in oras.
-iti promit ca intr-un week cand toata familia mea este acasa o sa te invit la masa,mama mea gateste foarte bine,e minunata,toti sunt minunati,o sa-i cunosti...am spus entuziasmat,simteam ca tremur de fericire,sansa era de partea mea si trebuia sa profit,toate gandurile mele negre disparusera ca prin minune si vedeam un viitor roz alaturi de Isabella,cea care m-a facut sa nu mai traiesc in trecut ci intr-un prezent live.
-Edward,vreau sa fiu sincera cu tine...stiu ca si tu simti ceva pentru mine,dar...
-si eu simt?adica si tu simti ceva pentru mine?da,cu siguranta simtea ceva pentru mine,Angela m-a ajutat sa-mi dau seama de asta.
-mi-e frica Edward,mi-a spus privind in jos,nu am mai simtit niciodata asta,e ceva nou pentru mine.

Am simtit cum totul avea sens,am simtit cum sentimentele imi sunt impartasite,am simtit cum revin la viata ,cum respir si cum plutesc.

-nu ai de ce sa te temi,si eu simt acelasi lucru,totul se intamplase atat de repede,sentimentele mele,tot ce simteam iesea la iveala prin cuvinte rostite...adevarul era ca-mi era teama si mie.

Chelnarita a venit cu pizzacu cartof ras si unt si ne-a urat pofta buna,exact la timp pentru a mai destinde putin admosfera.Am inceput sa mananc din acea ciudata pizza,era delicioasa,un gust nou si deosebit.

-vreau sa ne plimbam prin parc,a spus zambind,se pare ca ii placeau plimbarile in aer liber,era o persoana atat de simpla si calma si dulce...castigasem la loterie.Deabea asteptam sa i-o prezint mamei mele,avea sa fie incantata,mi-o imaginam plangand de bucurie,isi facea griji pentru mine de ceva timp.

Dupa ce am mancat ,ne-am grabit sa iesim pentru o scurta plimbare in parc,am traversat pe partea cealalta si am luat-o pe Bella de mana,tragand-o dupa mine pe trecerea de pieton.Frigul nu m-a lasat sa ma bucur mai mult de compania ei,era sfarsit de octombrie si gerul isi facuse simtita prezenta.Bella s-a ghemuit in bratele mele si m-a tinut strans de mana,isi tinea promisiunea.

Chiar era fascinata de multimea de porumbei care se ingramadeau sa manance grauntele aruncate de un batran nu prea bine imbracat pentru aceasta perioada a anului.Cand am simtit-o tremurand in bratele mele,i-am facut semn ca trebuie sa mergem,nu voiam sa raceasca,asta ar fi tinut-o departe de scoala si evident departe de mine.

Ne-am urcat in masina si am dat drumul la caldura,dupa cateva minte se incalzise,as fi vrut sa nu-i mai dau drumul la mana dar trebuia sa conduc prudent,nuanta de roz din obrajii ei se accentuase si arata atat de bine incat voiam sa-i cer voie s-o sarut,pentru ca asta aveam de gand sa fac in seara asta...sa-i cer voie,retinusem reprosul ei.

Ajunsesem pe strada ei cand mi-am dat seama ca nu o intrebasem unde locuieste.

-de unde stii unde locuiesc?m-a intrbat nu prea surprinsa.

La naiba,mereu ma intreba inainte sa ma gandesc ce raspuns as putea sa-i dau."Te-am urmarit"voiam sa spun dar suna intradevar ciudat.

-Alice mi-a spus,am mintit eu,nu aveam ce sa-i raspund.
-hmm,nu cred ca i-am spus vreodata lui Alice unde locuiesc.
-bine,te-am urmarit intr-o zi,voiam sa stiu cat mai multe lucruri despre tine,voiam sa te stiu in siguranta...scuza-ma,m-am simtit rusinat,m-am simtit un obsedat...ciudat oricum.
-nu-i nimic,puteai sa-mi spui,ma puteai conduce daca tot ai facut drumul pana aici,urasc sa merg cu transportul in comun.
-as putea sa-ti indeplinesc dorinta asta daca si tu vrei,am spus incantat parea atat de usor sa-mi implinesc visele.-nu stau foarte departe de zona asta,era totusi o distanta destul de lunga dar voiam s-o fac sa-mi accepte propunerea.
-adica? a intrebat ridicand din sprancene.
-dimineata o sa fiu aici sa te duc eu la scoala si in functie de cum terminam cursurile te pot duce si acasa.
-Edward nu vreau sa profit de bunatatea ta,nu-mi permit sa platesc pentru asta.
-o fac cu cea mai mare placere am spus parcand in fata blocului ei...crede-ma o fac din placere.
-bine,dar cu o conditie...a spus zambind.
-spune!i-am luat mana si i-am sarutat varful degetelor...asta a facut-o sa se dea putin inapoi rosind mai rau,sperasem sa nu fi facut o gresala cand i-am sarutat varful degetelor.-Spune!i-am zis din nou.
-daca termini cursurile mai repede iti continui ziua ca de obicei.
-promit...asta daca nu gasesc vreo carte interesanta si mai raman putin sa citesc,am spus razand.
-se pare ca totul se intoarce in favoarea ta...nu?
-asta imi doresc,am spus si voiam sa-i cer un sarut dar nu stiam cum s-o fac.