Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 14.

Cap 14.Te iubesc.




Edward.


Am ajuns in parcarea scolii,nu aveam curs la ora asta,dar imi doream s-o insotesc pe Bella si asta am facut.

-la ce sala ai primul curs?m-a intrebat cand am luat stanga pentru a parca.
-primul meu curs este la ora 10,sala 34.Am spus zambind,nu voiam s-o mint,voiam sa stie ca-mi doresc sa stau cat mai mult timp alaturi de ea.
-atunci de ce ai venit dupa mine?mai sunt doua ore a spus rusinata.
-Bella,am vrut asta...o sa merg la biblioteca...caut ceva sa citesc.
-am atatea curiozitati in ceea ce te priveste...si intrebari,a spus ganditoare.
-si ce astepti?am intrebat afisandu-mi un zambet fals pe fata,imi era teama de intrebarile ei,nu stiam unde aveau sa se indrepte lucrurile.
-timp suficient...a soptit.
-ne intalnim dupa?te astept in masina...
-da,dar nu vreau sa fii nevoit sa ma astepti in cazul in care...
-nu am altceva mai important de facut,mi-am dat seama ca unuversul meu se invartea in jurul ei,prifitam de fiecare secunde alaturi de ea,ca si cand ar fifost ultima,nu puteam vreodata sa ma satur de compania ei.Am fost nascut sa iubesc o singura persoana,sentimentul de deja-vu se repeta constant,dar numai in momentul in care ii priveam chipul,inima mea simtea ca e o legatura intre cele doua,a fost trimisa sa cu un scop.In fiecare clipa imi era tot mai greu sa-mi dau seama daca exista o diferenta intre cele doua...rau identice ca doua picaturi de apa.

Era normal ca elevii si mai ales elevele sa fie socate vazandu-ma in compania Bellei,probabil in tot acest timp crezusera ca sunt gay.Am iesit din masina si am vrut s-o iau pe Bella de mana,dar mi-am adus aminte ca suntem in curtea scolii si erau destul de multi curiosi.Am condus-o pana la primul nivel si am plecat spre biblioteca.

Am luat o carte la intamplare doar pentru a-mi justifica prezenta mea acolo"Exista viata dupa moarte?" era titlul cartii,si chiar mi-am pus intrebarea asta.Am inceput sa o rasfoiesc...destul de interesanta.Atunci mi-am adus aminte de momentul in care am incercat sa-mi iau viata.In cateva secunde imi trecuse o viat prin fata,erau amintiri pe care le uitasem dar eram sigur ca le traisem candva.Apoi am vazut-o pe Anabella,rugandu-ma sa ma intorc si sa-mi continui viata.Imi aduc aminte ca pasam pe un pamant crapat,cerul era acoperit de nori negrii impiedicand patrunderea razelor de soare,era un loc unde si ingerii se temeau sa calce.Am inaintat avand picioarele grele si impiedicandu-ma constant.Am vazut lumina si am lasat in urma intunericul grandios.Lumina ma orbea dar intunericul imi umbrise sufletul.La un moment dat am ajuns la pragul dintre lumina si intuneric si am intins mana spre ea,era la o distanta destul de mare si nu puteam inainta.I-am auzit vocea,stiam ca e vocea ei dar nu i-am vazut buzele miscandu-se ca si cand ar rosti cuvinte "Urmeaza-ma dar nu mi te alatura".Am intins din nou mana spre ea dar era destul de departe.S-a intors facandu-mi cu mana in semn de ramas bun si a disparut in lumina orbitoare.

Se facuse ora zece si trebuia sa merg la cursul meu de istorie,am lasat cartea pe masa cu gandul ca Bella o va gasi,avea doua ore libere.

Ziua trecuse extrem de greu, pentru mine cel putin,acele amintiri ma tulburau si ma intristau,gandindu-ma la izbitoarea asemanare dintre cele doua Bella.M-am hotarat sa-i fac o vizita tatalui Anabellei...Antony Masen era un om destul de bun si modest,trecuse un an de cand nu mai stiam nimic de el,ii promisesem ca o sa-l vizitez dar pur si simplu ignorasem propria-mi existenta,mintea mea nu se mai gandea la restul lumii.La fiecare doua luni primeam cel putin un telefon din parte lui...si eu...nimic,ma ascundeam in umbra mea si ma afundam cat mai mult tragandu-mi sufletul in pustietatea trupului meu.

O bataie scurta in parbriz,urmata de un zambet perfect mi-au luminat gandurile si am deschis portiera.

-sper ca nu m-ai asteptat prea mult ,spuse ea zambind.
-nu mai mult de zece minute...vreau sa-ti povestesc despre viata mea Bella,gandindu-ma la curiozitatile si intrebarile de care imi vorbise de dimineata.
-te vad trist Edward,daca nu vrei sa-mi povestesi...nu vreau sa stiu nimic,nu ma intereseaza,te vreau pe tine si atat.

M-am apropiat si i-am sarutat buzele moi,i-am simtit gustul curgandu-mi prin vene,eliberandu-ma de orice gand negru.

-iti multumesc ca existi Bella.
-si eu ii multumesc lui Dumnezeu ca te-a trimis in locul potrivit ,la momentul potrivit.
-te iubesc Bella,i-am spus fara sa ma gandesc cat de mult inseamna aceste doua cuvinte si cat de mult pot schimba relatia noastra in bine sau in rau.Dar am spus-o din suflet cu inima deschisa si cu mintea sanatoasa.
-nu spune asta edward,te rog e pre devreme,nu poti sa spui ca ma iubesti intr-un timp atat de scurt.
-dar simt nevoia sa spun asta Bella,am privit-o vazand ingrijorare pe chipul ei...nu voiam sa inrautatesc situatia,imi doream din suflet sa ma creada,sa stie ca e cea mai importanta pentru mine.
-Edward trebuie sa plec...mi-a spus si a iesit brusc din masina...lasandu-ma sa tanjesc dupa dragoste.Se pare ca gresisem cu asta,o speriasem si avea dreptate,daca mie mi-ar fi spus o fata ca ma iubeste dupa doar o intalnire as crede ca e o nebuna obsedata si as dispare pentru o lunga perioada din viata ei.Cel mai rau ma durea ca plecase si eu nu aveam cum sa traiesc fara ea...in cel mai scurt timp o sa devin un "bun de nimic".

Am pornit masina si am plecat spre casa,o s-o las sa-si dea seama ca intradevar o iubesc,imi venea sa plang,stricasem totul int-o clipa si imi venea sa-mi dau cu pumnii in cap de prost ce eram,dar cu asta nu rezolvam nimic,lasam timpul sa decida.Am ajuns acasa si nu era nimeni,l-am sunat pe Antony Masen si nu a raspuns ,am vrut sa o sun pe Bella dar am renuntat intr-un final.M-am asezat pe fotoliul din living,si am dat drumul la televizor,filmul plictisitor m-a facut sa adorm in a doua jumatate.M-am trezit transpirat si tulburat cand Alice a trantit usa de la intrare.

-care dintre ele?a intrebat ea zambind.
-ce anume?am intrebat si eu incercand sa ma intind dar fotoliul incomod ma impiedica.
-la care dintre Belle stigai?am trantit usa pentru a te trezi,o strigai pe Bella.

Nu-mi aduceam aminte absolut nimic,oare o visasem?pe care dintre ele?

-nu stiu Alice ,pur si simplu nu-mi amintesc nimic,dar eram convins ca era vorba de Isabella,cealalta nu-mi mai aparuse de foarte mult timp in vise sau aevea.]
-povesteste-mi Edward,cum decurge relatia voastra?de ce n-o inviti aici?mama ar fi foarte fericita sa o cunoasca.
-nu i-ai spus nimic,nu-i asa?speram sa nu-i fi spus nimic,nu stiam cand o sa ma accepte Bella din nou in viata ei.
-nu i-am spus dar am s-o fac,daca tu nu ai de gand,vreau s-o vad din nou razand,da-ti seama cat de rar rade in ultimul timp,nu e aceeasi Edward.
-m-am despartit de Bella,nu stiu pentru cat timp,i-am spus si-mi era rusine,nu voiam sa ma creada incapabil de a lua din nou viata in maini.
-ce i-ai facut Edward,ca sunt sigura ca tu ai fost de vina.
-i-am spus ca o iubesc.
-de ce ai facut asta?
-pentru ca am simtit nevoia sa-i spun,o iubesc si tu stii foarte bine asta,de ce ma privesti asa?stii ca nu e vorba neaparat de asemanarea dintre cele doua,este mult mai mult.
-mie daca cineva imi spune ca ma iubeste intr-un timp atat de scurt,mi-as pierde interesul imediat,sper sa nu i se intample si Bellei asta...e numai vina ta,a spus si a urcat in camera ei.

De ce gresisem atat de mult?de fapt gresisem...