Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 9.

Cap 9.Nu te urmaresc...te urmez.





Bella pov.



Marti...primul meu curs.Eram imbracata cu o jacheta alba si o pereche de pantaloni albastru marin.Pantofii cu toc inalt ma faceau mai inalta si sexi,Alice ma ajutase sa-mi gasesc niste haine minunate,simple dar de efect,exact pe gustul meu.Parul prins in coada de cal,imi descoperea gatul si simteam fiecare adiere a vantului rece de dimineata.

Am intrat in sala de clasa si am fost intampinata de aplauze dar si de fluieraturi.Erau elevi in ultimul an,foarte respectuosi dar fluieraturile nu-mi erau deloc pe plac.M-am prezentat si elevii mi-au urau bun venit.Aveam emotii dar ei m-au ajutat sa-mi infrunt temerile.S-au prezentat fiecare in parte si si-au exprimat parerea despre fostul lor profesor Edward Cullen.Numai impresii frumoase si pareri extraordinare,imi doream sa-l cunosc pe acest Cullen,era fratele lui Alice,probabil aveam sa-l cunosc curand.

Primul curs a trecut repede,nu am predat nimic,m-am uitat doar peste notitele elevilor sa vad stilul de predare...imi facusem o idee,se pare ca stiam cu ce se mananca.

Aveam o pauza cam lunga,asa ca m-am hotarat sa merg la biblioteca,sa-mi caut cartile pentru studiu.M-am asezat pe un fotoliu si mi-am deschis laptopul,voiam sa citesc ultima parte a povestii pe care o scrisesem,aveam o idee pentru o continuare.Am auzit un zgomot,pe balcon cred, si m-am ridicat,eram totusi convinsa ca sunt singura.Am mers incet pe langa perete si am ajuns in cealalta parte a bibliotecii,simteam miros de fun de tigara si in cosul de hartii erau cateva chistoace si o cutie goala de cola.

Am trecut cu privirea peste cateva carti de pe raft si am mers inapoi spre laptopul meu lasat deschis,dar...am ramas pe loc cand l-am vazut butonand pe laptopul meu pe acel monstru minunat si perfect care ma ignorase in cel mai cumplit moment din viata mea.Faptul ca acum puteam sa-l privesc sa ma bucur de frumusetea lui il absolvea de orice vina,nu-l invinovateam cu nimic totusi,poate trecea printr-un moment dificil,o nebunie de moment sau oricare ar fi fost motivul,nu era obligat sa ma ajute.Dar ce cauta el aici?cum era posibil de o asemenea coincidenta,cine era de fapt?Privea in jos parul ciufulit ii acoperea fruntea dar puteam sa-i vad ochii,chipul ii zambea printre suvitele de par.

Era intradevar cel mai frumos barbat pe care il vazusem vreodata,mi-am lasat capul pe spate,rezemat pe rafturi...o Doamne,o nenorocita de carte pusa prost pe raftul nepotrivit a cazut izbindu-se de podea.Am inchis ochii asteptand sa ma prinda spionandu-l,tremuram si transpiram.Trecusera doua minute cand am auzit o usa inchizandu-se usor,probabil plecase.Am respirat adanc si am iesit dintre rafturi indreptandu-mi picioarele grele spre fotoliu.Imi lasase un mesaj,o continuare la povestea mea,mai degraba era un sfat si imi placea ,dar se simtea pesimism in cuvintele lui si eu eram genul de persoana obtimista...E.C.inger.

Intradevar,trasaturile lui erau ale unui inger,ochii verzi ca smaraldul si buzele lui,mi-am amintit buzele lui perfecte.

Mi-am salvat pagina si am iesit din biblioteca,trebuia sa ajung la urmatorul curs,desi devreme m-am hotarat sa fiu eu cea care ii asteapta pe elevi decat sa raman singura,sa cad in melancolie.Am intrat si m-am prezentat,exact ca la cursul anterior.

-Mike Newton,se pare ca avem un curs impreuna,dar nu ca si colegi...speranta moare ultima.
-imi cer mii de scuze doamna profesoara,s-a ridicat in piciare si culoarea de rosu intens din obrajii lui i-a facut pe restul colegilor sa rada.
-ia loc Mike,nu este nici o problema.

Elevii se intrebau curiosi despre ce este vorba si le-am explicat detaliat,nu voiam sa interpreteze gresit,au ras de sarmanul Mike si i-am rugat sa inceteze,apoi ne-am continuat discutia,despre parerea lor in ceea ce-l priveste pe Edward Cullen.Aceleasi impresii minunate,Edward Cullen era genial.

E.C. ingerul din povestea mea era oare acel Edward Cullen?daca..da...Alice avusese cea mai mare dreptate,era cel mai dragut profesor,zambeam ca proasta cand mi-am adus aminbte ca sunt intr-o sala de curs si elevii ma priveau mirati.

Asa au trecut uramatoarele mele zile,prezentari si notite,intrebari si raspunsuri.

Toata saptamana l-am simtit pe Edward Cullen aproape,i-am simtit privirea urmarindu-ma ,i-am auzit pasii in urma mea,mirosul de fum din biblioteca si cartile puse invers pe raft,erau exact cartile pe care le cautasem,voia sa ma ajute?.Nu indraznea niciodata sa se apropie sau sa-mi vorbeasca.Alice ma invitase de cateva ori sa mancam impreuna cu Jasper si Edward,la restaurantul din apropierea scolii,dar mereu am refuzat-o,nu eram in stare sa-l privesc pe Edward in ochi.Dar de ce nu indraznea sa ma invite chiar el?Dar daca nu stia? Daca Alice voia sa ne apropie?imi puneam mereu aceste intrebari.

Odata am avut impresia ca am fost urmarita pana in fata scarii si banuiam cine se ascunde in acel volvo argintiu,il vazusem adesea in parcarea scolii.
Marti dimineata am fost chemata in biroul directoarei.

-am inteles ca nu ai cerut ajutorul lui Cullen.
-nu este nevoie doamna directoare am citit cartile pe care mi le-a lasat,stiu exact ce trebuie sa fac,eram convinsa ca acele carti erau lasate de el.
-ma bucur Isabella,stiam ca esti speciala,elevii sunt foarte multumiti si daca o sa continui asa o sa preiei celalalte clase....a spus zambind.

Eram convinsa ca nici el nu voia sa dea ochii cu mine dar trebuia sa-l infrunt,ma enerva atitudinea lui,de ce se purta in felul asta?...ma ignora si ma urmarea in acelasi timp.

Dupa primul curs am intrat in biblioteca si din nou am simtit miros de fum de tigara,am mers pana aproape de balcon,era cu spatele la mine.

-de ce trebuie sa inhalez eu fumul tau de tigara?,chiar nu ma deranja ,mai trageam si eu cate una ,dar nu stiam cum sa-l abordez.
-fumez in aer liber ,daca nu cumva ai pus stapanire pe el,a spus intorcandu-se,era ironic,cred ca gresisem cand am facut pe dura.
-de fapt cine esti?am intrebat,continuam pe linia asta pe care totusi nu mi-o doream,era mult mai placut sa ma impiedic si sa-i cad in brate.
-Edward Cullen,profu` de istorie si de engleza...asta daca nu veneai tu.
-ce ai cu mine?l-am intrebat privindu-l in ochii aceia verzi care ma inebuneau.
-de ce ma urmaresti?
-nu te urmaresc...te urmez,a soptit.
-omul care te urmeaza iti va sufla vesnic in ceafa...ce voia sa spuna prin faptul ca ma urmeaza?
-nici macar nu ma saluti,l-am certate eu,dar mi-am dat seama ca nici nu ne-am cunoscut.
-mi-ai raspunde la salut?m-a intrebat iritat.
-incearca...
-buna Bella...a spus cu privirea in jos.
-de ce-mi spui Bella?tremuram.
-stii,bella inseamna frumoasa.
-nu la asta te-ai referit atunci la aeroport.

M-a privit incruntat dar pot sa jur ca avea lacrimi in ochi,asta m-a facut sa regret ca l-am luat asa tare,parea sensibil,suferea dar nu stiu din ce cauza.

-tu nu stii nimic,d-ra Isabella Swan...si-a stins tigara si a plecat grabit cu mainile in buzunar,m-a enervat la culme raspunsul lui,nu intelegeam nimic,,nu spunea nimic coerent,era oare posibil sa fie nebun?dar cum a fost acceptat la o scoala ...ca profesor.

Am iesit si eu din biblioteca,nu-mi mai simteam picioarele.El era pe hol,tindeam sa cred ca ma astepta pe mine,dar nu...nici eu nu m-am oprit desi imi doream asta,macar sa-mi cer iertare , simteam intradevar nevoia de a-mi cere iertare desi nu eram numai eu cea care vorbisem urat.

M-am intalnit cu Alice,care din nou m-a invitat la masa.

-maine,la restaurantul asta de langa scoala,o sa-l iau si pe fratele meu.
-cum vrei tu Alice,am spus,se pare ca voia cu tot dinadinsul sa ne apropie,cu siguranta nu stia ca apropierea noastra provoca scurt circuit.

Vineri am ajuns in sfarsit acasa,eram foarte obosita,dar am sunat-o pe mama ca sa nu-si faca griji ,eram abisnuite sa vorbim constant.Mi-am adus aminte de acea masa la care Edward nu a binevoit sa participe,nu credeam ca o sa ma afecteze atat de rau,Alice s-a scuzat,nu a vrut sa-mi spuna de ce el nu a putut sa fie prezent.Ma deranja privirea lui in pamant de cate ori trecea pe langa mine,de ce ma ignora total?

Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 8.

Cap 8.Din nou eu.




Edward pov.



Am intrat in camera mea si nu am putut sa rezist,ceva ma tragea ca un magnet spre dulap,spre cutia cu albumul foto.Am luat-o si mi-am promis mie ca o sa privesc aceste poze pentru ultima oara.M-am asezat pe pat si am inceput sa roasfoiesc albumul,mangaind fiecare pagina,fiecare poza si fiecare bilitel.

-Bella,amintirea ta traieste in mine,ma gandesc la tine in minut,toate nevoile mele duc spre tine.Ultima fotografie fusese facuta de tatal ei,in gradina casei lor,era atat de frumoasa si ne potriveam atat de bine...pot trece mii de ani,pot saruta mii de buze,tot n-o sa te pot uita,cum sa-ti uit zambetul si privirea,cum sa uit cum ma rugai sa mai raman...in timp ce corpul meu rezista caderii eu continuam sa o iubesc,din nou lasasem totul si priveam in trecut.

Am incep[ut sa plang,udand asternuturile,imi simteam fata fierbinte,din nou cazusem in depresie,se pare ca pariasem pe viata si pierdusem...-Bella,daca simti ca intr-o zi voi muri,curma-mi suferinta.

Usa s-a deschis si atunci am realizat ca cineva batea la usa de mai multa vreme.Era Alice si zambetul i-a pierit cand m-a vazut inecat in lacrimi.

-Edward...ce se intampla cu tine?a intrebat luand albumul cu poze,parca erai mai abtimist.
-incerc,dar nu reusesc sa ies din prapastie,am spus ingropndu-mi fata in perna uda.
-astazi s-a intamplat ceva la scoala...
-nu ma intereseaza,Alice.
-Edward,poate ca viata ne desparte mereu de lucrurile si si persoanele pe care le iubim,poate ca viata ne duce departe de realitate,poate ca tu cauti desertul si eu caut oceanul...suntem la fel,avem acelasi sange,sufar alaturi de tine,iti simt durerea Edward,si nu mai rezist...dar...ii multumesc vietii ca existi,te iubesc.

Cuvintele lui Alice m-au impresionat,daca ii priveam chipul rostind aceste cuvinte,cu siguranta vedeam lacrimi in ochii ei,niciodata nu-mi vorbise in felul asta.

S-a intins langa mine si m-a imbratisat,bratele ei mici mi-au cuprins umerii si apoi m-a sarutat pe frunte...simteam deja cum ma linistesc.
M-am ridicat sprijinindu-ma pe coate.

-ce s-a intamplat la scoala?am intrebat.
-a venit profa de engleza,noua profa de engleza...dar...tot raul spre bine.
-cat de bine ar putea fi Alice,mai multe ore de plictiseala,ar trebui sa imi gasesc ceva sa imi omor timpul.
-Edward,ai incredere in mine,presimt ca suferinta ta se termina aici.
-tu si presentimentele tele,tu ma omori incet si sigur...i-am spus zambind.
-o sa vezi...

Alice,a iesit din camera si eu mi-am sigilat cutia si am pus-o in dulap.

Am adormind imbratisand perna,vazand din nou in mintea mea acei ochi verzi-albastrui inlacrimati,cat mi-as fi dorit sa dau timpul inapoi si s-o ajut pe acea fata dublura Bellei.mi-as cere iertare in genunchi,as deveni sclavul ei daca asta si-ar dori...macar gandeam in prezent ,tot era ceva.

Dimineata am plecat spre scoala si m-am dus direct la biroul directoarei,trebuia sa vorbim despre cursurile mele,ce o sa fac de acum inainte?

-Cullen,cred ca ti-a spus Alice ca a venit noua profesoara de engleza,mesteca biscuiti digestivi.
-da,d-na,or sa-mi lipseasca cursurile astea.
-Cullen,iti fac o propunere,ajut-o pe d-ra Swan noua profesoara sa se pregateasca cat mai repede pentru a putea preda la clasele de uman si tu o sa ramai in continuare la claselede real,elevii te plac si tu te descurci minunat.
-o,nu aveam chef sa invat pe cineva cum se preda engleza,dar fiind vorba de elevii mei o faceam si pe asta.
-o sa predau in timpul asta?am intrebat-o...speram ca aceasta Swan sa fie foarte receptiva si sa scap repede de ea,pentru a-mi recupera cursurile.
-nu,nu pot,o sa predea ea,dar este vorba de cateva saptamani ,trebuie sa se acomodeze si oricum D-na Scott o sa iasa la pensie.

D-na Scott fusese profesoara mea,destul de rautaciopasa,isi tira picioarele scurte si groase pe holurile scolii si elevii incercau din rasputeri sa-i puna o piedica incat sa o tintuiasca la pat.

Am plecat din biroul directioarei multumindu-i pentru propunerea facuta,am iesit din curtea scolii,voiam sa-mi iau un pachet de tigari,trecusera cativa ani de cand nu mai fumasem.Mi-am luat o cutie de cola,nu apucasem sa-mi beau cafeaua si am intrat inapoi in scoala ,indreptandu-ma spre biblioteca.Cu siguranta noua profesoara isi cunoaste elevii...am oftat,eram invidios.

In biblioteca nu era nimeni,,am mers spre rafturi si am cautat cateva carti: "critici literari" , "literatura engleza " , 'cele mai bune romane pentru elevi "....Am iesit pe balcon,voiam sa rasfoiesc putin cartile,mi-era greu sa ma car cu ele acasa degeaba,daca nu erau interesante.Mi-am luat un scaun si l-am asezat langa usa de la balcon,in timp ce-mi aprindeam o tigara.Am tras cateva fumuri si am simtit cum mi se incarca plamanii.M-am asezat desfacandu-mi cutia de cola.Am baut si am inhalat doza suficienta de care aveam nevoie,simtindu-ma mult mai bine.Nu am gasit nimic interesant ,citisem acele carti cu ceva timp in urma,probabil era o alta editura ,nu recunosteam aspectul copertii..Am aruncat cutia goala de cola si resturile din scrumiera la cosul pentru hartii si m-am indreptat spre rafturi sa pun cartile la locul lor.Trecuse timpul si trebuia sa ma indrept spre primul meu curs de astazi,anul intai unde aveam sa predau istorie.Inainte sa ies,am zarit pe o masa intre doua fotolii un laptop,m-am apropiat,era rosu sangeriu si la colturi abtipilduri cu trandafiri albi...foarte dragut,probabil era al uneia dintre profesoare,doar era rosu...elevii nu aveau acces aici ,aveau biblioteca proprie.Am zambit si am ocolit masa ajungand fata in fata cu laptopul deschis.Era o fereastra deschisa si cateva randuri scrise de la jumatatea paginii...indiscret din fire,am citit.



"Partea a doua-Ce sa aleg?






Am fost chemata de tatal meu pentru a ma anunta ca trebuie sa ma casatoresc cu printul Philiph...dar nu-l iubesc tata,am spus.Situatia noastra financiara este la pamant,draga mea,numai in felul asta putem sa privim lumea din nou cu capul sus.Dar tata...

Am fugit in camera mea asezandu-ma pe pat langa motanul care sta tolanit si torcea.-Sobi,ce sa fac?sa renunt la tot luxul asta si sa plec cu iubitul meu gradinar?,spune-mi Sobi,spune ceva motan rau ce esti,spune-mi ce sa fac,pe cine sa aleg?"


Am zambit,cineva aici scria povesti pentru copii,eram tare curios ce avea sa faca acea printesa.Sa-i dau un sfat,am spus si am inceput sa scriu repede :"Alege cu inima,traieste fiecare clipa ca si cand ar fi ultima" auzi vocea catifelata a unui inger...E.C.

Am inceput sa rad,eram si inger de data asta,dar imediat am auzit un zgomot printre rafturi si am iesit repede din biblioteca,nu voiam sa fiu prins.Am mers pe hol,pana la capat si m-am ascuns dupa colt,imi batea inima,de ce imi era frica?Mai aveam ceva timp pana la cursul meu de istorie asa ca am ramas acolo,voiam sa aflu cine este posesoara laptopului,eram sigur ca era o femeie,un barbat nu-si lua niciodata un laptop de culoare rosie.

Am, asteptat cam o jumatate de ora si am vazut-o iesind,era Bella,dar o Bella diferita,de fapt nu era Bella,era fata de la aeroport si era atat de frumoasa..asta era realitatea mea,am urmarit-o si am vazut-o ca intra in sala de clasa unde cu o saptamana inainte predasem eu engleza,deci era profa cea noua,d-ra Swan.

Un zambet mi s-a afisat pe fata,in sfarsit un semn,Alice avusese dreptate,suferinta mea se termina aici.

"De astazi nu mai privesc in alta parte decat in urma pasilor tai"

Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 7.

Cap 7.Prima zi .



Bella pov.


M-am trezit foarte tarziu,nu dormisem aproape deloc.Aseara,proprietara ma asteptese pe casa scarii pentru a-mi da cheile de la garsoniera.Era primitoare,foarte bine intretinuta,atat de luminoasa si calda,imi placea la nebunie,era o binecuvantare dupa orele prin care trecusem,frica inca ma facea sa tresar la cel mai mic zgomot.Am gasit mancare in frigider si suc natural,gel de dus si sampon,prosoape noi,imi spusese ca sunt din partea casei.M-am bucurat ca am nimerit intr-o lume atat de buna.S-a oferit sa-mi faca chiar si curatenie o data pe saptamana,in cazul in care nu aveam timp,dar a trebuit sa o refuz ,imi placea sa ma intretin singura.

M-am ridicat din pat si am mers spre bucatarie,nu am fost surprinsa cand am gasit cafea si zahar,femeia asta valora mult.Mi-am amintit de James ,de ceea ce mi se putea intampla,fusesem la un pas de a fi violata,m-am cutremurat la acest gand.In aceasta casa ma simteam intradevar in siguranta.Lasand totul la o parte mi-am amintit de acel baiat,care a refuzat sa ma ajute,chiar nu avea inima,cel mai probabil era nebun,era ciudat si ceea ce mi s-a parut intradevar ciudat a fost ca mi-a spus pe nume,bine,numele meu era Isabella dar familia si prietenii mei imi spuneau Bella.Mi-am facut cafeaua si am inceput sa sorb din ea ,asa fierbinte cum era,era aromata si delicioasa.Ochii aceia verzi inlacrimati erau tristi,ceva se-ntamplase cu acel baiat,am vazut durere in privirea lui,dar nu-i justifica in nici un fel comportamentul,cu siguranta nu nimerisem persoana potrivita asa cum am crezut,dar de un lucru eram sigura:ceva mai frumos nu mai vazusem niciodata,mainile lui imi mangaiau talia si pentru un moment uitasem de frica si de teama,putea sa ma tina mai mult in brate,nu-mi era greu sa ma obisnuiesc.

Era duminica si in aceasta zi nu faceam niciodata nimic,mi-am asezat putinele haine pe care le aveam si mi-am asezat laptopul pe birou,langa fereastra.Nu aveam nimic de facut,asa ca am sunat-o pe mama ,inca o data pe mama sa fie sigura ca sunt bine.Mi-am pregatit hainele pentru a doua zi,un costum gri si o camasa alba,nu purtam asa ceva dar cred ca nu aveam incotro,maine o sa fiu atenta cu ce se imbraca colegii mei,trebuie sa-mi cumpar cateva randuri de haine.

Era tarziu si eu inca trimiteam mail-uri prietenilor mei,de care imi era atat de dor,trebuia sa ma obisnuiesc cu singuratatea sau poate cine stie nu o sa fiu singura prea mult timp.Intotdeauna obtimista si cu speranta de viitor,am plecat spre scoala,taxiul m-a lasat la portile scolii.Probabil nu se incepusera cursurile,o multime de elevi se indreptau spre intrarea in scoala.

Fetele erau imbracate ca dupa revistele de moda si baietii destul de eleganti, frumosi si inalti.Am intrat privind in jurul meu si ma simteam nesemnificativa,dar o sa fac fata.

-buna papusa,te pot ajuta cu ceva?m-a intrebat unul dintre elevi,presupun.
-buna frumisico,te-ai ratacit? m-a intrebat altul.
-buna,care este primul tau curs?eu sunt Mike Newton.

Hmm,un alt Mike,iar mi-am adus aminte de prietenii mei.

-cred ca engleza ,am spus zambind.
-imi pare rau ,dar eu nu am nici un curs de engleza astazi,poate maine sunt mai norocos si te am prin preajma.
-cu siguranta o sa ma ai prin preajma,am spus razand...dar ca profesoara,am spus in gand.
-care este numele tau?m-a intrebat,parea timid,probabil s-a gandit ca "incercarea moarte n-are".
-Isabella Swan ...asta pentru ca a fost respectuos,eram curioasa daca predam la clasa lui.
-incantat,a spus,facand o plecaciune.

Am inceput sa rad,cu siguranta n-o sa-l taxez pentru asta.Am facut cativa pasi si am plecat in cautarea biroului directorului.Mike,mi-a facut semn cu mana de ramas bun si chiar m-a facut sa rad.

Am mers pe culoarul ingust ascultand susoteli si barfe de tot felul la adresa mea cu siguranta.Eram sigura ca merg in cerc,cand m-am ciocnit de cineva,am zambit cand am vazut ca era o fata de aceeasi inaltime ca si mine.

-scuza-ma,sunt Isabella Swan,cautam biroul directorului si vad ca ma invart in cerc.
-buna,sunt Aliice Cullen,si ai dreptate,scoala asta e un labirint,cu greu te obisnuiesti,te pot ajuta,mi-a spus intinzand mana pentru a face cunostinta.
-iti multumesc ,chiar am nevoie.
-esti eleva noua presupun.
-a,nu,o sa fiu profa de engleza.
-wow,cineva o sa fie foarte trist cand va afla asta,a spus incet dar am auzit.
-poftim?
-hmm,nimic,eu predau biologia si sper ca in curand si chimie,nu stiu...ai o figura cunoscuta...probabil te-am visat de curand,mi se intampla adesea sa mi se implineasca visele...am glumit,dar parca te cunosc de undeva...totusi.

Am ras la gluma ei si am urmat-o.

-o sa te astept afara,nu am nimic de facut momentan.
-ok,am spus,parea o persoana de treaba si era draguta si foarte cocheta,sper sa nu intarzii prea mult.
-nu e nici o probleme.

Am intrat in biroul directorului si m-am prezentat,spre surprinderea mea era directoare,tunsa foarte scurt cu ochelari si rujul rosu ii depasea conturul buzelor.

-imi plac persoanele care ajung la timp,d-ra Swan,mi-a spus uitandu-se pe deasupra ramei de la ochelari.
-sunt punctuala si constincioasa,am spus fara sa zambesc.
-asta am observat,a spus uitandu-se prin dosarul pe care scria numele meu.Sa stii ca am avut multi candidati pentru postul acesta,candidati cu experienta,dar m-am gandit sa-ti dau o sansa,esti tanara si draguta si ai cele mai bune calificative.
-va multumesc i-am spus jucandu-ma cu degetele.
-mi-au placut raspunsurile tale la intrebarile online,mi-i s-au parut raspunsuri sincere .
-asa este doamna.
-acum,Isabella,o sa vorbim despre programul tau,pentru inceput o sa predai la clasele de real,sunt mai putine cursuri,daca te descurci si sunt sigura de asta o sa avem nevoie de cursuri la clasele de uman,acolo sunt mai multe cerinte ,dar o sa ai timp sa te pregatesti,stiu ca nu ai mai predat si nu este usor sa lucrezi cu copii,copii...ca sunt oameni in toata firea,sunt mai inalti decat mine.
-cum spuneti dumneavoastra,am aprobat-o eu,eram entuziasmata,aveam timp sa ma obisnuiesc si sa ma pregatesc.
-pana acum profesorul Cullen ,ti-a tinut locul ca sa spun asa,este profesor de istorie dar se descurca foarte bine cu literatura,elevii sunt foarte multumiti,poti sa discuti cu el cu siguranta te va ajuta.
-cu mare place,am spus zambind.
-poftim ,asta este orarul tau,daca nu intelegi ceva ,sa vi sa vorbim.
-ok,va multumesc...si m-am ridicat de pe scaun.
-te conduc,a spus si mi-a deschis usa.

Am iesit si am vazut-o pe Alice,ma astepta asa cum imi promisese.

-o,Alice,daca ai timp,as vrea sa-i arati Isabellei scoala,tu stii mai bine decat oricine cat de greu este sa te obisnuesti cu labirinturile astea.
-incantata,d-na,a spus si mi-a facut semn sa o urmez.

Am rasuflat usurata,scapasem ,ce-i mai greu trecuse.I-am mutumit lui Alice ca mi-a aratat scola si am rugat-o sa ma lase la biblioteca,voiam sa caut cate ceva pentru cursurile de maine.

-stii,fratele meu a predat pana acum la clasele pe care le preiei tu.

Acum faceam asocierea intre numele de familie.

-da?,d-na directoare mi-a spus ceva despre asta.
-pe fratele meu il cheama Edward ,o sa-l cunosti,e cel mai bun frate din lume si cel mai dragut dintre profesori,bine dupa profu` de psihologie care este iubitul meu...
-da? tu si profu` de psiho?am intrebat zambind,imi placeau relatiile astea,aceeasi pregatire si...subiecte comune .
-o sa-l cunosti,se numeste Jasper Halle si e minunat,poate iesim odata toti patru,ar fi de vis.
-unde este biblioteca? am intrebat,fata asta vorbea atat de mult.
-wow,am uitat,trebuie sa plec,am curs,uite aici,eram chiar langa usa pe care scria mare"biblioteca scolii"

I-am promis ca o s-o astept,vorbisem cu ea sa imi recomande un magazin de haine ,incantata a spus ca ma insoteste,imi luase o piatra de pe inima.Am intrat in biblioteca imensa cu sali de lectura,fotolii si si masute pentru cafea,balcoane...asta era lumea mea.
Am cautat cateva carti si m-am asezat ca sa le rasfoiesc.

Am ajuns acasa dupa sase ore de cumparaturi si plimbari prin magazine,eram terminata,aveam picioarele umflate,pantofii mei nepurtati se razbunasera ca au stat inchisi intr-o cutie sub patul meu un an intreg.Maine era o noua zi,un nou loc de munca si speram la un nou prieten.

Catalin Josan - Don't wanna miss you

Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 6.

Cap 6.A treia sedinta.


Edward pov.


Era dimineata ,am deschis ochii ma dureau,ma usturau,plansesem mult ,avusesem o noapte de amintiri frumoase dar dureroase.Albumul nostru era plin de fotografii,asezate in ordinea intalnirilor,inca din prima zi in care ne-am cunoscut,in ziua in care ne-am dat primul sarut.Mi-am adus aminte toate etapele relatiei noastre,cum ne-am dezvaluit secrete,lucruri pe care le iubeam si lucruri de care ne temeam,lucruri legate de familiile noastre,imi spunea cat de dor ii era de mama ei,imi povestea durerea pe care a simtit-o cand a gasit-o pe mama ei fara suflare pe pat...lucruri care nu se uita de altfel.

Si eu...eu cum aveam s-o uit,cum aveam s-o uit cand ea m-a invatat ce inseamna iubirea,ea m-a invatat sa fiu un om mai bun,sa vad viata cu alti ochi,si pentru ce atatea schimbari,m-am schimbat degeaba.Nici macar nu am apucat sa-i spun cat de mult o iubesc.I-am spus un "te iubesc",fortat de imprejurari,nu a fost o declaratie de dragoste,asta regretam ...

M-am ridicat din pat si am cautat o cutie,o cutie de pantofi in care am asezat cu grija albumul nostru.Am atasat la fiecare pagina biletelete,in ordinea in care le primisem sau cel putin cat imi aduceam aminte.Am asezat cutia in dulap printre hainele mele,nimeni nu avea sa o gaseasca acolo,mama imi punea intotdeauna hainele curate pe pat.Erau amintirile mele si consideram ca trebuie sa imi stea alaturi,oricum nu voiam sa mai deschid acea cutie,trebuia s-o las pe Bella sa se bucure de raiul unde cu siguranta se afla.

Am coborat sa-mi fac cafeaua,ascunzandu-mi fata de privirea mamei,nu voiam sa-si faca griji.Astazi lasam totul in urma,durerea,amintirile,lacrimile,pe Bella si pe Tanya,da voiam sa-i spun adevarul Tanyei,nu era nici o sansa sa ajung sa o iubesc,trebuia sa pun capat singurului sacrificiu pe care il faceam,acela de a sta cu cineva in potriva vointei mele.

Am ajuns la Tanya si m-a primit cu bratele deschise.

-Tanya,vreau sa vorbesc cu tine,i-am spus fara sa o privesc,dar nu stiu cum sa incep.
-cu inceputul Edward,fara ocolisuri.
-Tanya ,tu stii ca nu o sa pot sa te iubesc,am incercat,pe cuvant dar...
-Edward,nu ma supar,chiar nu este nici o problema,m-am gandit la noi,la relatia noastra si nu am gasit nimic comun,nu avem nici un viitor impreuna.
-imi pare rau Tanya.
-si mie,dar nu avem amintiri,bucurii,surprize,cadouri,nu avem nimic ce ne leaga,sa nu-ti para rau.

Nu ma gandeam ca va fi atat de usor,nu voiam sa-i provoc durere...probabil Tanya era o actrita buna si stia sa ascunda asta.

-deci? ce facem astazi?am intrebat intrerupand linistea,voiam sa ramanem prieteni.Lasand totul la o parte...ne intelegeam perfect.

A fost una dintre cele mai bune zile ale mele,am mancat impreuna,ne-am plimbat,am povestit.Tanya se hotarase sa semneze contractul cu acea firma de cosmetice si o sa fie mai tot timpul plecata.La un moment dat,am vrut sa o sarut,ma simteam ciudat,dar ea a fost cea cere s-a retras,spunandu-mi ca prietenii nu se saruta in asa fel.

Am inceput sa rad uitandu-ma la fata ei ,era foarte serioasa,am vrut sa raman la ea peste noapte dar nu m-a lasat,asa ca am plecat spre casa si m-am hotarat sa merg la o a treia sedinta,voiam sa stiu parerea Angelei despre vizitele Bellei.

Am ajuns acasa seara si am cinat cu familia mea,am urcat apoi in camera lui Alice si i-am povestit totul,i-a parut rau pentru Tanya dar s-a bucurat vazandu-ma asa entuziasmat,ea mi-a povestit despre Jasper despre cat de frumos se poarta cu ea si cat de bine se inteleg,avand in vedere ca se cunosc de o saptamana.

-nu conteaza de cat timp va cunoasteti ,i-am spus,eu am iubit-o pe Bella din prima zi si in cateva luni in care am stat cu ea ajunsesem sa fiu dependent de prezenta ei...ea era universul meu.
-poate asa suntem noi Cullenii,ne indragostim repede si pentru o singura data,mi-a spus Alice.
-sincer nu mi-as dori ,asta ar insemna sa raman singur pentru totdeauna.
-poate a fost obsesie,poate o sa gasesti pe cineva de care o sa te indragostesti.
-sper Alice,sper...am spus ramanand pe ganduri,nu mi-a venit sa cred ca am spus asta,aveam speranta,pana acum doua zile,raspunsul meu era foarte diferit...acum aveam speranta si incepusem sa ma gandesc la viitorul meu...cineva acolo sus ma iubeste.

Era luni si m-am trezit devreme,foarte bine dispus,am plecat spre cabinetul Angelei cu cafeaua in mana,nu o anuntasem ca vin si nu stiam daca o gasesc,dar am batut la usa si ea a deschis.

-Edward...asta da surpriza...ce-i cu tine,parca ai spus...
-Angela,ai timp pentru o a treia sedinta?
-da,intra,imi faceam ordina dar nu conteaza,esti mai important..
-ma bucur sa aud asta,am spus zambind si a intrat,nu era fardata si nici coafata,dar era frumoasa,era naturala si parca avea emotii,am inceput sa rad la gandul ca avea emotii din cauza mea.
-ia loc Edward,presupun ca ai baut cafeaua...se balbaia.
-da,tocmai am terminat-o,am spus si m-am asezat.
-spune-mi ce te-a facut sa te razgandesti si sa te intorci pentru o a treia sedinta.
-vreau sa-ti povestesc in continuare,sa zicem ca nu ti-am spus esentialul.
-te ascult...a spus si s-a asezat pe fotoliul din fata mea.
-in tot acest timp,am avut halucinatii,o vedeam pe Bella mai mereu,in diferite locuri,imi vorbea,imi da biletele,ii simteam mirosul de cate ori aparea,nu era parfumul ei,era un miros de fum , de lemn ars,un miros greu dar stiam ca o sa apara.
-unde sunt acela biletele Edward?m-a intrebat ganditoare.
-au disparut,mereu am crezut ca sunt alaturi de celalalte dar nu,nu le-am gasit niciodata.
-de cate ori te-a vizitat Bella?
-in ultimul timp ,mult mai des,cateodata o visam,eram constient ca era un vis ,dar...cateodata nu era vis,nu nu era vis...era realitate.
-halucinatiile sunt chiar o problema,tu ce ai gandit sa faci in situatia asta?
-m-am gandit ca daca mi-o scot din minte imi va fi mai usor,Angela,chiar vreau sa merg mai departe,sa-mi continui viata...i-am spus implorand-o parca sa ma ajute.
-ma bucur ca gandesti asa si ma bucur foarte mult ca ai avut incredere in mine si mi-ai spus despre asta,conteaza foarte mult...visele nu sunt o problema,creierul tau lucreaza si in timpul somnului,dar atunci cand esti treaz,cand esti constient incearca sa o indepartezi,asta daca crezi ca ii poti rezista...oricum e in imaginatia ta ...Bella nu exista.
-am omis ceva Angela...acum doua zile am fost la aeroport sa astept pe cineva si am vazut-o din nou.Mi-i s-a aruncat pur si simplu in brate,mi-a spus ca este urmarita de cineva, mi-a cerut ajutorul si eu ...ca un idiot am respins-o,eram atat de speriat.
-acum,eu,nu inteleg de ce ai respins-o,norml ar fi fost sa o imbratisezi,nu?
-am simtit un altfel de miros,era o aroma de capsuni...am simtit pentru prima data ca are viata,am atins-o ,i-am vazut ochii inlacrimati...in visele mele ,ea nu plangea niciodata.
-cum au reactionat oamenii din jurul tau?
-nu am remarcat nimic,adevarul este ca nu am avut cand sa ma uit in jurul meu...atunci am realizat ca daca nu era o persoana si era doar in imaginatia mea ,oamenii ar fi trebuit sa ma priveasca ciudat.
-Edward este foarte ciudat,ce-ai facut pe urma?
-ea a fugit ,spunea mereu ca este urmarita si apoi ,ajungand in parcare,cateva persoane de la paza vorbeau despre o fata care fusese urmarita si era pe punctul de a fi violata...nu stiu Angela...am inebunit de tot.
-se pare ca acea fata pe care ai vazut-o la aeroport era intradevar o persoana,probabil ii semana,te-ai gandit la asta?
-m-am gandit si nu pot sa cred ca exista cineva care sa-i semene atat de mult.
-fiecare are o dublura Edward.
-ma simt pierdut Angele,i-am spus si mi-am asezat capul in maini.
-dar esti si obtimist,mi-a spus si s-a asezat in genunchi in fata mea

Am ridicat capul si am privit-o in ochi,am stat asa cateva clipe.

-ce vezi cand ma privesti? am intrebat.
-cu siguranta nu un nebun,tu ce vezi cand ma privesti Edward?
-o fata frumoasa si cu siguranta nu esti Bella.

A zambit aratandu-si dantura perfecta,buzele ei erau groase si uscate si dintr-o data am simtit nevoia de a o saruta.M-am apropiat incet desi eram la cativa centimetrii si i-am atins buzele moi,privind-o in ochi...a fost mai bine decat ma asteptam.M-am retras si mi-am cerut scuze.

-nu ,eu sunt cea care trebuie sa-mi cer scuze Edward,nu este normal sa am o altfel de legatura cu pacientii mei.
-Angela,te rog sa ma ieri,a fost un instinct,nu stiu,ceva de moment...ma simteam intradevar ca un tampit.

Am plecat fericit,saptama viitoare o sa ma intorc ,asa stabilisem.Eram fericit ca Angela nu-mi confirmase ca sunt nebun,facusem bine cand pusesem albumul cu poze in dulap cu gandul de a le da uitarii pentru o anumita perioada de timp.

Asa cum ii spusesem si Angelei nu voiam sa ma mai gandesc atat de mult la ea,o sa-mi petrec timpul cu familia mea si cu prietenii,da...ar fi cazul sa-mi fac prieteni.

Am ajuns acasa si am stat de vorba cu mama,am ajutat-o la curatenie si la pregatirea pranzului,nu voiam sa stau singur in camera mea,acum imi era teama de Bella.Ajunsesem la o concluzie:Bella nu mai exista si nu aveam cum sa o vad,cutia aceea nu aveam de gand sa o deschid,acea fata pe care o vazusem la aeroport cu siguranta ii semana perfect si imi parea extrem de rau ca nu o ajutasem,putea fi tratamentul potrivit pentru boala mea.Desi singura diferenta vizibila intre cele doua erau ochii,acele doua oceane perfect rotunde imi ramasesera intiparite in minte,acei ochi verzi albastrui inecati in lacrimi ii doream pentru mine,pacat ca am realizat asta prea tarziu.

Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 5.

Cap 5.Din nou vinovat.





Edward pov.


M-am trezit speriat,o visasem pe Bella,dar nu stiu cum anume.Era dupa ora pranzului si era sambata,ii promisesem Tanyei ca o sa o iau de la aeroport.Am coborat sa-mi fac o cafea,eram prea obosit.Mama facea prajituri si tata venise din tura de noapte intotdeauna prelungita.Am observat florile din vaza,fusesera inlocuite cu tulpini de bambus...cu siguranta o sa miroase mai bine.

-ce s-a intamplat cu florile tale parfumate ,mama? am intrebat-o plictisit in timp ce-mi puneam de cafea.
-Se ofilesc prea repede,cred ca cineva pofteste la apa din vaza,inteleg...este o apa vitaminizata,bambusul nu este atat de pretentios.
-te cred pe cuvant mama...pacat de parfum.
-o sa iau mai multe odorizante.
-nu,te rog mama,nu ma mai chinui,i-am spus impreunandu-mi mainile in dreptul pieptului,ma uitam la ea ca un catelus,implorand-o.
-ok,mai putine odorizante si...sa nu uiti s-o iei pe Tanya.
-nu mama ,o sa merg sa o iau.

A coborat si Alice,era somnoroasa si ciufulita,urme de machiaj,un halat de baie,prin al carui decolteu se vedea sutienul cu strasuri,cred ca dormise imbracata,iar o noapte furtunoasa.

-Alice ! am exclamat razand,voiam sa fac misto de ea...unde ai....?
-taci,mai intai imi faci o cafea si apoi poti sa ma intrebi ce vrei.
-daca imi spui...
-am zis sa taci,cobor in zece minute,a spus urcand alene pe scari,si vreau sa beau cafeaua aia racita.
-ai si pretentii,Alice la ora asta...
-las-o Edward,nu vezi ca nu se simte bine ! a intervenit mama.
-nu-i mai lua apararea mama,nu vezi in ce hal este ? a venit de la distractii nu de la munca.
-nu ai idee cat m-ai bucura sa te vad si pe tine in halul asta Edward,te preferam inainte chiar daca beai si fumai,acum esti fara viata Edward,fata aia ti-a rapit viata...mi-a spus si mi-a inchis gura.

I-am lasat lui Alice cafeau mea si mi-am facut eu alta,ma pusese pe ganduri vorbele mamei,nu ma suparasem pe ea,chiar avea dreptate,nu avea idee cat mi-as fi dorit sa fiu eu in locul lui Alice,sa ma pot distra,sa ies cu prietenii,sa-mi gasesc pe cineva,sa iubesc,mi-as da jumatate din viata doar sa simt din nou ca iubesc cu adevarat.

M-am asezat la masa de langa fereastra cu noua mea cafea fierbinte si am inceput sa sorb din cana privind lastarii de bambus indreptandu-se spre lumina.
Alice a coborat,arata mai bine,se pare ca-si facuse un dus,a venit si tatal meu si s-au asezat toti la masa,eu ramanand la masa mea privind in gol,nu-mi era foame.

Dupa ce mi-am baut cafeaua ,m-am ridicat voiam sa-mi fac un dus ,trebuia sa plec dupa Tanya desi era devreme voiam sa plec din casa,voiam sa ies la aer.M-am urcat in masina mea,un volvo argintiu,faceam un sfert de ora pana la aeroport,dar nu aveam ceva mai bun de facut.

Am ajuns,era multa lume,multe imbratisari si saruturi,auzeam in jurul meu numai: "te iubesc" , "ce dor mi-a fost de tine"...de ce nu pot si eu sa simt asta? sa spun asta? imi era atat de dor sa rostesc cuvintele astea uitate pentru mine.Mi-am luat o ciocolata,nu apucasem sa mananc nimic,nu-mi era foame,imi era pofta de dulce.Mi-am rezemat spatele de un panou publicitar mancand ciocolata cu pofta ca un copil ce nu avea voie dulciuri.Ambalajul l-am bagat in buzunar,nu aveam chef nici sa merg sa-l arunc la un cos de gunoi,cel mai aproape era la cativa metrii,daca ma fortam puteam sa-l arunc direct.

Am ramas acolo gandindu-ma la ziua de maine,ce puteam sa fac,probabil o sa mi-o petrec cu Tanya,nu aveam alta sansa decat daca eram tintuit la pat cu febra puternica asta cred ca ar fi imposibil.

Atunci a aparut din neant,am simtit-o agatandu-se de mine,am simtit mainile in jurul gatului meu,am vazut-o venind si nu era aevea,era Bella si nu era un vis,nu aveam halucinatii sau poate da.I-am imbratisat talia si am strans-o usor...era calda si moale.

-Bella,am soptit,nu puteam sa cred,Bella mea era moarta,nu mai exista decat in mintea mea bolnava.-Nu ,nu poti fi tu,am spus si am indepartat-o putin sa-i vad chipul.Era aceeasi,dar ochii ei...erau verzi-albastrui,aceleasi buze ,aceeasi piele alba,o priveam nedumerit.Ceva in inima mea o recunostea,o voia ,probabil era un vis,dar ii simteam bataile inimii,ii simteam respiratia,tremura.
-ajuta-ma,te rog,cineva ma urmareste,mi-a spus printre suspine.
-nu esti Bella mea i-am spus privind-o in ochi,plangea si plangeam si eu,oare era posibil asa ceva,era posibil sa fie Bella mea,de un lucru eram sigur,ca oricine ar fi,orice ar fi,avea viata.
-trebuie sa ma ajuti,mi-a spus din nou panicata,privea in jur,ii era frica cineva o urmarea.

Atunci am simtit mirosul,nu era fum sau cenusa...era capsuni,nu putea sa fie Bella,nu era ea,cineva imi juca o farsa,mintea mea bolnava se agrava...simtitor.

-pleaca,pleaca,tu nu esti Bella mea,i-am spus speriat si i-am indepartat mainile inpingand-o,si-a pierdut echilibrul pentru un moment dar si-a revenit si a
luat-o la fuga disparand prin multimea de oameni.

M-am lasat pe genunchi plangand,nu stiam ce se intampla cu mine,nu stiam ce sa mai cred nici macar nu stiam daca se intamplase cu adevarat asta,sau adormisem cateva secunde,mirosul dulce al capsunilor imi ramasese in nas,il simteam,dar ea disparuse,ca de fiecare data...cu siguranta aveam nevoie de o a treia sedinta.Mintea mea bolnava incerca sa-si aminteasca cate ceva:talia ei subtire intre mainile mele,mainile mele care ravneau la corpul ei,vocea ei cerandu-mi ajutorul,ochii ei inlacrimati,atat de transparenti si frumosi ,da ochii erau singura deosebire intre aceasta fata si Bella mea,bratele mele goale,bratele mele care o avusesera pe ea si o lasase sa plece,acum erau goale,am ramas din nou singur...-Cine sa-mi spuna ca tu erai ploaia calda si eu furtuna,Bella...

Nu stiu cum a trecut timpul si a venit ora la care Tanya trebuia sa ajunga,priveam prin multimea de oameni si am vazut-o,adevarul este ca iesea in evidenta,era frumoasa ,inteligenta,independenta,avea un suflet mare,era tot ce-si dorea un barbat,dar eu nu ,eu nu mi-o doream pe ea.

-Buna,mi-a spus apropiindu-si buzele lucioase de ale mele,mi-era dor de un sarut ,desi nu de sarutul ei,ne-am sarutat dar nu am simtit nimic inafara de aroma de capsuni a glosului ei,care m-a facut sa ma retrag,nu i se potrivea deloc.I-am luat geanta,era destul de grea si am plecat sub parcarea subterana,unde imi lasasem masina.

Tanya era foarte dragastoasa se pare ca ii fusese dor de mine,din pacate mie nu.

-mi-a mers foarte bine,Edward,mi-a spus incantata,am primit o oferta,dar nu stiu daca s-o accept sau nu.
-despre ce este vorba am intrebat curios,ma bucuram pentru ea ,muncea din greu,se sacrifica intr-un fel.Nu pierdea noptile,nu manca aproape nimic,dulciurile erau ceva scump pentru ea,eu unul n-as putea renunta la dulciuri.
-este vorba despre o reclama la cosmetice,o firma foarte importanta,dar trebuie sa plec mereu,pentru tot felul de filmari,nu stiu daca...
-Tanya este vorba de visul tau,i-am spus si m-am oprit,cateva persoane de la o firma de paza se agitau pentru nimic presupun ,in parcare, exact langa masina mea.
-imi dati voie?am intrebat,tragand-o pe Tanya dupa mine.
-da,cum sa nu...imi spune o femeie masiva.
-dar ce se intampla,am intrebat,vazand-o pe femeia masiva gesticuland de zor,era mult mai inalta decat mine si eu care ma laudam cu inaltimea mea de 1,86.
-o fata,a fost urmarita inca din avion,se pare,daca nu ajungeam la timp,poate ca era prea tarziu pentru ea,era pe punctul de a fi violata.

"Ajuta-ma ,te rog,cineva ma urmareste,trebuie sa ma ajuti",mi-am adus aminte cuvintele Bellei,doar cum este posibil,era este doar in mintea mea bolnava,doar inima mea sfasiata o cheama,ea este aevea,nu,probabil acum o vad in alte persoane...nu pot fi intr-un stadiu de nebunie atat de avansat.

-Edward,am auzit vocea Tanyei,astepta sa intre in masina,dar eu eram departe,nu mai vedeam in jurul meu.

Am urcat in masina fara sa spun ceva,ma bucuram ca Tanya nu avea chef de vorba,sau cel putin si-a dat seama ca eram plecat...departe.Oare este posibil ca Bella sa traiasca?,nu avea cum,...a murit in bratele mele,si-a dat ultima suflare sarutandu-ma,buzele ei s-au oprit din miscarea lenta si aproape fara viata si mana ei a alunecat usor pe gatul meu ,cazand brusc pe asfaltul patat de sange.

Mi-am adus aminte cea mai dureroasa clipa din viata mea si mi-am lasat capul pe spate,clipind des,lacrimile imi inundasera ochii si nu voiam sa-i dau explicatii Tanyei,oricum stia in mare parte povestea vietii mele,o drama de altfel...

Am ajuns in fata casei Tanyei,aleea pavata de nuanta rosiatica se serpuia perfect prin gazonul ingrijit.Tanya avea o casa cochete,cu balcoane mari,intotdeauna luminate.

Am ajutat-o cu geanta pana la usa,luandu-mi ramas bun.

-nu pleca,mi-a spus cu o voce joasa.
-nu ma simt bine Tanya,crede-ma.
-mi-a fost atat de dor de tine,tu nu mi-ai simtit lipsa?
-nu e vorba de asta Tanya,chiar nu ma simt bine.
-ramai...putin...
-o sa trec maine,o sa-mi petrec toata ziua cu tine,iti promit.
-bine,nu insist.

I-am dat un sarut scurt pe buze si am plecat fara sa ma uit inapoi,imi parea rau dar nu ma puteam sacrifica,nu eram genu`,imi era mult prea greu sa raman astazi cu ea.Am urcat in masina si m-am indreptat spre cimitir,nu-mi reveneam din soc,voiam ca mintea mea bolnava sa vada inca o data,numele Bellai gravat in piatra funerara lucioasa.
Am ajuns la cimitir si priveam portile din fier forjat,ingerii negrii din colturile portilor parca ma urmareau cu privirea.
Am intret numarand... randul 9 ,mormantul 17 si am cazut in genunchi.

-Bella,nu ai idee cate mi se-ntampla,nu ai idee cat sufar,spune-mi ceva,da-mi un semn,care sa ma faca sa inteleg ca n-o sa te mai intorci.

Erau flori la mormantul ei,intr-un pahar in partea dreapta,erau crini,probabil tatal ei trecuse de curand pe aici,oare nu stia ca nu-i plac crinii?Am varsat apa pe piatra lucioasa pentru a indeparta praful,aratandu-i mintii mele numele ei...Anabella Masen...Am bagat mana sub piatra funerara si am scos plicul de plastic inchis etans,era albumul nostru cu poze,voiam s-o revad ...Nu l-am deschis,asteptam sa ajung acasa,ma astepta o noapte de tortura.

Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 4.

Cap 4.Un nou inceput,dureros ce-i drept.





Bella pov.



Mi-am luat inima-n dinti si i-am spus mamei de planurile mele.Scrisesem cateva povesti pentru copii si voiam ca cineva din exterior sa le citeasca.Imi placea lectura,literatura,imi place sa citesc si sa scriu.

-mama,m-am hotarat,peste cateva zile plec la New York.
-Bella,nu-mi place sa pleci singura,mai ales intr-un oras atat de mare.
-am obtinut postul acela mama,vreau o schimbare,vreau sa fac ceva cu viata mea,am inchiriat o garsoniera,o sa fie bine,te rog nu ma face sa dau inapoi.
-nu te fac sa dai inapoi,dar gandul ca vei fi departe de noi,ma omoara.Oricum,trecand peste asta,iti doresc tot binele din lume,o sa te ajutam cu banii pana te pui pe picioare,chiar imi doresc sa fii fericita.
-o sa fiu,ai sa vezi.
-poate o sa gasesti pe cineva,un baiat care sa-ti placa,New York-ul este un oras mare si foarte romantic.
-mama,stii cum sunt,nu-mi arde de relatii,preferam aventurile de-o seara,petrecerile cu prietenii,acum trebuia sa las totul in urma..

Ma integrez perfect,dar acum o sa-mi fie mult mai greu,fara nici un prieten alaturi si o sa-mi fie dor de mama.Mama mea Renee este o femeie nebunatica,imprastiata,dar mereu indragostita de tata,dupa treizeci de ani de casnicie,li se citea dragostea in priviri.Chiar mi-as dori o relatie precum a parintilor mei.Tatal meu este mai tacut,echilibrat si foarte grijuliu.Intotdeauna ma imbraca gros sa nu racesc,imi punea genunchere si cotiere cand mergeam cu bicicleta sau cu rolele.

-vreau sa-mi aranjezi si mie cateva haine,n-o sa iau prea multe dar totusi,nu aveam cine stie ce.
-sigur ca da Bella,spune-mi cu ce pot sa te ajut,o s-o fac cu cea mai mare placere.
-mama,in noaptea asta o sa dorm la Jane,este cea mai buna prietena a mea,asa ca de ramas bun.
-ok Bella,o sa va pregatesc prajitutura voastra preferata,Jane o adora si o sa-ti dau si reteta,poate vrei sa-ti amintesti de noi,a spua mama cu ochii inlacrimati.
-nu plange mama ,te rog,imi vine sa raman.
-nu Bella,este sansa ta,mi-a spus stargandu-se la ochi ca un copil mic.

O mosteneam pe mama la bucatarie,era cea mai buna bucatareasa,eram convinsa ca de foame nu o sa mor.
Am plecat in camera mea si mi-am scos cateva haine pentru spalat,apoi am intrat pe computer,voiam sa-mi dawnloadez cateva melodii noi,i-pod-ul meu avea nevoie de ceva nou si eu la fel.

Toata noaptea am stat de vorba cu prietenii mei,de care avea sa-mi fie foarte dor,Jane,Eric,Mike,Lauren,cu baietii ma intelegeam foarte bine,aveam multe puncte comune.Trecuse de pranz cand m-am trezit,mama ma sunase sa vin la masa ,in familie,tatal meu isi luase doua zile libere pentru a le petrece impreuna.
Primisem cadouri,o geanta maron cu carouri turquoise de la tata si un ceas cu o curea turquoise de la mama,mereu spunea ca este culoarea ochilor mei,verde albastrui.Aveam ceva bani stransi,voiam sa-mi cumpar haine noi,doar mergeam la New York,fetele de acolo erau imbracate altfel.Desi eram baietoasa, imi placea sa ma aranjez si vorbind de noul meu loc de munca,ar fi cazul sa ma imbrac mai elegant.

Trecusera zilele si venise marea despartire.Parintii mei m-au condus la aeroport si Jane de asemenea.Mi-a promis ca o sa ma viziteze imediat ce primeste cateva zile libere.

Mi-am luat ramas bun plangand,cu siguranta rimelul meu curgea cu nerusinare pe obraji.

Locul meu era la geam si ma incanta asta,imi placea sa privesc pe geam ,imi placeau acele patrate si dreptunchiuri verzi si pamantii care se vedeau de la inaltime.Langa mine s-a asezat un barbat tanar,blond, cu o sapca trasa pe frunte ,m-a salutat fara sa ma priveasca si si-a scos din rucsac un laptot cu diagonala mica,incepand sa butoneze de zor.I-am raspuns la salut si mi-am scos i-pod-ul ,noua mea muzica ma fascina si ma relaxa,Am fost anuntati ca trebuie sa ne punem centurile si imediat am decolat.

In ultimele zile ma obisnuisem cu ideea de a pleca si chiar ma incanta asta,asteptarile mele erau mari ,ma vedeam facandu-mi prieteni noi,colegi la noul meu loc de munca,imi vedeam povestioarele asezate intr-o carte cu ilustratii,eram fericita si abea asteptam sa ajung.Imi doream din suflet sa-mi gasesc sufletul pereche,credeam in asta,in povestile mele era mereu evidentiata dragostea dintre printi si printese,regi si regine,nunti fastuoase...cred ca zambeam cand am simtit privirea persoanei de langa mine strapungandu-ma,am incercat sa nu ma uit dar pur si simplu nu ma puteam concentr pe gandurile mele.

Am intors capul spre el si i-am zambit rusinoasa,nu-mi placea sa ma bag in seama cu strainii,si tipul ala ma calca pe nervi,avea o privire rece,nu-mi placea,mi-am intors capul catre geam.

-Sunt James,imi spune inchizandu-si laptopul.
-Bella,am spus si eu scurt si sec,trebuia totusi sa ma prezint si eu la randul meu,daca el avusese amabilitatea de a se prezenta.
-cu afaceri?m-a intrebat...probabil sa faca conversatie.
-pot sa spun si asa,dar,este un simplu loc de munca,am spus zambind.
-inteleg...nu zambea deloc si in plus ma privea ciudat,i-am observat jacheta putin rupta la maneci si jeansii murdari.-Esti foarte draguta Bella.
-multumesc ,am spus,nu prea primeam complimente de genul asta.
-unde o sa locuiesti?privirea lui era perversa.
-la o matusa,am mintit...prea multe intrebari si raspunsuri pentru niste straini,nu-mi placea aceasta conversatie,ma inhiba si ma nelinistea.
-ai un iubit Bella?m-a intrebat si asta chiar m-a enervat,privirea lui era diabolica si nu zambea deloc,chiar trebuia sa pun capat discutiei incorfortabile.Adevarul este ca-mi era putin teama,putin mai mult de fapt,nu ma astepta nimeni la aeroport si nu cunosteam pe nimeni in New York,pur si simplu nu aveam la cine sa apelez daca aveam nevoie de ajutor.Asta m-a speriat,nu eram genul de fata fricoasa dar chiar nu stiam ce aveam sa fac in situatia in care continua cu intrebatile tampite.
-Da,am raspuns,ma asteapta la aeroport,am mintit din nou,voiam sa inteleaga ca nu ma intereseaza persoana lui.
-oo,ma rog vrei totusi sa bem o cafea impreuna,candva?
-nu multumesc...James,nu ma simt prea bine,mi-as dori sa stau putin cu ochii inchisi,daca nu te superi...
-ok,nu este nici o problema Bella,a spus,deschizandu-si din nou laptopul.

Mi-am pus castila ascultand fericita muzica mea preferata si am inchis ochii.Dupa cateva minute cred, simteam dar nu stiu cum acea privire diabolica a lui James,nu reuseam sa ma linistesc.Am deschis ochii,el ma privea din cap pana-n picioare.Ma inspaimanta,privirea lui era rece si gretoasa,tipmul parea sa treaca atata de greu,nu stiu de ce dar nu ma vedeam deloc in siguranta.

Voiam sa cer ajutorul cuiva dar mi se parea un lucru copilaresc,poate era doar o reactie a mea,o reactie negativa la necunoscut.Am stat cu castile la urechi privind pe geam,nu prea aveam ce sa vad,eram la o inaltime atat de mare,incat vedeam doar ceata norilor.

In sfarsit ,am fost anuntati ca in 23 de minute aterizam,dar frica s-a intensificat,am inceput sa tremur,nu stiam cum voi reusi sa ies din aeroport,ma gandeam la mii de variante,asta in cazul in care eram urmarita,poate ma inselam totusi.

Am coborat si ne-am indreptat cu totii sa ne luam bagajele.

-Vrei sa te ajut Bella?m-a intrebat James,am tresarit,cand i-am auzit vocea in spatele meu.
-nu ,multumesc,am doar o geanta,e mica...si...usoara,i-am raspuns politicos,poate nu era chiar asa cum credeam,acum parea chiar amabil.

Am plecat inaintea lui,voiam sa-mi recuperez geanta,pentru a putea pleca mai repede.James era in spatele meu,mi-am intors privirea de cateva ori si parea ca ma urmareste.O idee mi-a venit pe moment...renuntam la geanta,oricum avea numarul meu de telefon,o s-o recuperez maine,mi-am zis.Tot ce aveam de facut era sa fug prin multimea de persoane care se imprastiasera inaintea mea,oameni care-si imbratisau prietenii si rudele...
Am luat-o la fuga,transpirasem,mi-am intors privirea,era tot in spatele meu,mergea grabit,cu fata ascunsa in sapca fara sa atraga atentia.

Atunci privind panicata inainte,l-am vazut...pe moment l-am comparat cu un inger pazitor,ingerul care avea sa ma salveze.Era cel mai frumos barbat pe care l-am vazut vreodata,avea parul ciufulit,putin aramiu,ochii deschisi la culoare,era rezemat de un panou publicitar,sprijinindu-se pe un picior.Parea trist,privea in gol ,plictisit.Era exact persoana de care aveam nevoie.Am alergat direct spre el ,izbindu-ma de pieptul lui puternic,mi-am aruncat mainile in jurul gatului lui,era inalt,ii ajungeam pana la umeri.El a ramas static,nu a spus nimic,normal,ce putea sa spuna,cand o necunoscuta nebuna i se arunca in brate.

-Bella? ! l-am auzit soptind,acum eram eu cea care am ramas statica...de unde imi stia numele?-Nu,nu poti fi tu,mi-a spus indepartandu-ma,ma privea increuntat,indurerat.
-ajuta-ma,te rog...i-am spus,fara sa ridic privirea,cineva ma urmareste,te implor.
-nu,tu nu esti Bella mea,mi-a spus din nou si am ridicat privirea sa ma uit in ochii lui,erau inlacrimati,ochii lui albastrii sufereau,nu mai vazusem niciodata ceva atat de perfect.
-trebuie sa ma ajuti,i-am spus privind in jurul meu,acel James era la cativa metrii in fata mea,ma astepta, probabil si-a dat seama ca am mintit.
-pleaca,pleaca,tu nu esti Bella mea,mi-a spus si mi-a indepartat bratele de pe umerii lui.M-a impins brusc,aproape am cazut,atunci am stiut ca nu mai am nici o sansa.Am luat-o din nou la fuga,speriata cu James pe urmele mele,nu stiam in ce directie ma indrept si nici de ce sunt urmarita,nu ieseam cu nimic in evidenta,nu aveam bani...

Am ajuns intr-o parcare subterana,nu era nimeni,doar cateva masini parcate,auzeam pasi in spatele meu,am inghetat,am mers cativa metrii si mi-am dat seama ca era o fundatura,am ramas pe loc inghetata.

-Bella,i-am auzit vocea batjocoritoare,in doua secunde ajunsese exact in spatele meu,punandu-si mainile murdare pe soldurile mele,ii simteam rasuflarea in ceafa si imi era scarba.Am inceput sa plang.
-hmm,Bella,ce bine mirosi,a capsuni...soptea ,miscandu-si mainile pe talia mea,esti victima perfecta...singura si neajutorata.

Atunci mi-am dat seama ca era un vanator si eu eram cea mai usoara prada.Dintr-o data am auzit o bufnitura si el a cazut pe langa mine,tinandu-se inca de piciorul meu stang.Am reusit sa-mi trag piciorul din stransoarea mainilor lui si m-am indepartat intorcandu-ma sa-mi vad salvatorul.Am inceput sa plang si mai rau cand mi-am dat seama ca este de fapt o salvatoare,o femeie masiva imbracata intr-o salopeta neagra cu emblema unei firme de paza.I-am multumit printre suspine si ea a dat usor din cap,aplecanduse sa-i puna catusele lui James.James s-a ferit si atunci salvatoarea mea l-a lovit cu piciorul in abdomen cu furie,acesta gemand de durere.

-animalule,a spus printre dinti,i-a pus catusele si a anuntat prin statie ca are nevoie de ajutor.

Au venit cateva persoane de la paza si l-au luat pe James nu inainte de a-mi pune cateva intrebari legate de incident.Mi-i s-a adus geanta si am fost ajutata sa ajung la un taxiu care m-a dus in sfarsit acasa,noua mea casa.

Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 3.

Cap 3.Amintiri.



Am intrat in casa si mama m-a imbratisat puternic.

-Edward ,dragule,esti suparat.
-nu mama,doar obosit,tata a venit?,am intrebat sarutand-o pe obraz,ii placea sa o sarut si sa o imbratisez,simtea ca intradevar ma poate ajuta si ca am in continuare nevoie de ea.
-tata face dus,abea a venit...tatal meu era cel mai bun doctor din lume ,asa imi placea mie sa-i spus,era doctor chirurg si impreuna cu prietenul meu cel mai bun Emmett si sotia lui Rosalie faceau o echipa extraordinara.
-merg sus,vreau sa dorm putin,i-am spus.
-Edward...m-a strigat in timp ce urcam.
-da mama.
-Ce se intampla cu sora ta?in ultima vreme parca e cu capul in nori.
-este indragostita mama,de noul profesor de psihologie.
-oo,ce ma bucur fiule,sper sa te vad si pe tine in curand.
-nu,mama asta n-o sa se intample.
-Edward,fiule,te rog,Tanya te iubeste,de ce nu vrei sa mergi mai departe intr-o relatie cu ea..
-mama,n-o iubesc si tu stii prea bine, si ea stie asta,fara obligatii si sentimente,dar nu voiam nici sa o ranesc,in plus ma iubea mult si nu voiam sa faca vreo prostie,nu mi-as fi iertat-o.
-Edward...
-gata mama,mi-e somn am spus si am urcat repede scarile fara sa mai apuce sa mai spuna ceva.

Am intrat in camera mea si am luat bolul meu magic,amintirile mele dureroase,dovezile ca Bella existase,altfel o luan razna,sau o luasem.
Mi-am pus toate biletelele pe pat si am cautat printre ele ,voiam sa-l gasesc pe cel de astazi care imi disparuse din mana"se pare ca timpul vindeca orice rana",dar nici o sansa,le desfacusem pe toate si nici cel primit cu o seara inainte nu-l gaseam,era un mister,ce dracu`...

Am coborat si am intrebat-o pe mama.

-fiule,stii foarte bine ca noi nu intram in camera ta si mai ales sa-ti cautam printre lucruri.
-dar nu gasesc doua biletele de la Bella,am spus frecandu-mi fata cu mainile.
-Edward ,ce se intampla cu tine?
-nimic mama,am spus...probabil le-am pus in alta parte,o sa le gasesc.

Acum chiar ma simteam nebun,si imi era teama,de reactia mamei,privirea ei era sfasietoare,indurerata,nu voiam sa mai sufere pentru mine,nu voiam sa-si mai fac griji,trebuie sa ma port cat mai normal posibil,puteam fi un actor foarte bun cateodata,asa ca va trebui sa ma schimb radical in fata ei,suferinta ei ma seca.

Am pus biletelele inapoi in bol,eram total constient ca Bella nu mai este,dar biletelele trebuiau totusi sa fie undeva,mereu le geseam...sau poate nu.M-am asezat pe pat si am inchis ochii,dorindu-mi sa apara din nou,dar nu a venit si nu am putut sa dorm,m-am intors pe-o parte si pe alta ,dar degeabe,salteaua parca avea ace,parca era prea calda.M-am ridicat si am mers spre fereastra,soarele era la apus si in gradina,totul era calm si linistit.Am deschis fereastra,voiam sa respir aer curat,dar nu...am fost izbit de un miros de fum,lemn ars,care imi incarca narile.Era mirosul pe care il simteam atunci cand Bella era prin preajma,bine subconstientul meu il simtea,mintea mea bolnava o vedea si inima mea zdrobita o astepta,mereu o estepta si eu o asteptam,dar in zadar.Am privit in departare,dincolo de florile colorate ale mamei,dincolo de gardul viu si am vazut-o,vantul ii trimitea parfumul spre mine si ea inainta usor,de parca plutea,parca zbura deasupra pamantului fara sa atinga iarba cu picioarele.

Totul s-a pierdut cand tata a batut la usa,eram chemat la masa,trebuia sa trec de la nebunie la o satare normala,de la melancolie la o stare mai vesela,pentru ca mama,pentru ca familia mea sa nu sufere.Suferinta mea era deajuns pentru mine,nu as fi putut face fata din nou lacrimilor mamei si sfaturilor inteminabile ale tatalui meu.

Facusem tot ce putea face un om normal,incercasem orice...de la vrajitoare la sinucidere,de la stari inerte la droguri,nimic nu ma facea sa ma simt mandru de mine,intr-un fel trebuia sa ma schimb,macar pe dinafara ...pe dinauntru nu mai aveam nici o sansa.

Am coborat incet scarile si am intrat in imensa bucatarie,mai mereu populata de familia Cullen.Mama avea intotdeauna grija sa avem mancare gatita si sucuri proaspete.Am vazut-o pe Alice,era cu spatele la mine si aranja masa,asa ca m-am hotarat imediat sa o sparii putin.

-mrrr...la urechea ei si...soc.
-aaaaaaaa,a tipat,farfuriile cazandu-i din mana.

Am facut cativa pasi inapoi panicat.

-Edward,a strigat,intorcandu-se.
-miau,miau...m-am pisicit.

Alice nu era niciodata luata prin surprindere.

-esti un idiot Edward ...mi-a strigat suparata.
-ce se intampla,a intrebat mama,ma tineam cu mana de burta,nu mai rasesem asa de mult...reusisem sa o sperii pe Alice si era fericit.
-nimic mama,stii cat de neindemanatica e Alice.
-minti Edward,minti...mama ,m-a speriat.
-hai Alice ...terminati,eram preferatul memei in astfel de situatii.Alice era cea care venea intotdeauna cu idei stupide si farse si boacane.-strange imediat Alice...i-a spus mama.
-dar mama...
-acum,i-a spus mama si parca mi-a parut putin rau,dar am zambit satisfacut.
-bine ai venit printre noi Eddy,mi-a spus ironic si s-a aplecat sa adune cioburile.
-miau miau,am reusit sa o enervez si eu,m-am simtit din nou ca deacu`,reusise sa ma atinga acolo unde ma durea"bine ai venit printre noi"

Am mancat in liniste,am vorbit cu tata,am complimentat-o de cateva ori pe mama si mi-am cerut scuze lui Alice,ma simteam rau cand o suparam,nu merita,intotdeauna ma asculta,tineam cont intotdeauna unul de sfatul celuilalt.
I-am promis tatalui meu ca o sa-l sun pe Emmett.Rosalie sotia lui ,era o prietena extraordinara,imi tinuse secreta tentativa mea de sinucidere.Cand Alice m-a gasit cu incheieturile mainilor sangerande a sunat-o pe Rosalie.Amandoua m-au ajutat si mi-au pastrat secretul fata de restul familiei si de prieteni.Mi-am dat seama ce gresala aveam sa fac,dar...eram dependent de lucruri care-mi fac rau si iubirea bolnava pe care o simteam pentru Bella,in situatia asta,era unul dintre ele.

O seara frumoasa in familie ce-i drept,am urcat in camera mea,locul unde intotdeauna ma purtam normal,imi placea singuratatea,intunericul,linistea,aveam impresia ca cineva imi transmite stari de amorteala,atunci cand voiam sa fac ceva nesabuit.Am ajuns la concluzia ca trebuie sa merg mai departe,prin ceata si fum,nu conta,pentru familie,prezenta mea era importanta.

-alo,am raspuns apelului necunoscut.
-buna Edward,sunt Tanya,sun de la receptie,nu mai am baterie,ce mai faci?
-bine,Tanya,pe acasa,tu?am intrebat,ma simteam rau ca nu o sunasem.
-sunt bine,in doua zile am prezentarea si sambata o sa vin acasa.
-o ma bucur pentru tine,se pare ca totul iti merge bine.
-da,mai putin cu dragostea,a spus...Edward,vreau sa ma astepti la aeroport,crezi ca poti sa vi?,m-a intrebat cu vocea joasa.
-sigur ca pot,nu am altceva de facut,chiar nu aveam,intotdeauna timpul liber era mai mult decat suficient pentru mine.


Am adormit fara vise,a doua zi,miercuri aveam cele mai multe cursuri,atat istorie cat si engleza.Ziua trecuse repede si eram atat de obosit incat am ajuns acasa si am adormit fara sa mai mananc.M-am trezit din nou foarte devreme,am coborat sa-mi fac o cafea,dormisem destul de mult.M-am asezat la masa mea de langa fereastra si priveam afara.Se pare ca surioara mea iar venea tarziu acasa,o masina neagra era parcata in fata casei pe sosea,probabil era acel Jasper pe care cu siguranta o sa-l cunosc in curand.Preda la clasele din aripa noua a cladirii si nu ne intersectam niciodata.

M-am rtidicat sa mai fac o cafea,Alice adora cafeaua facuta de mine.Am varsat apa din vaza,femeile din casa asta intrecusera masura cu florile alea care nu stiam cum se numesc,se simtea de parca un deodorant de camera pulveriza parfum la fiecare cinci minute.

A intrat Alice.

-Hello Kitty...o noapte furtunoasa, nu?
-da Edward,furtunoasa.
-stai jos,ti-am facut cafea,i-am spus privind-o,avea parul in toate directiile,isi tinea jacheta si esarfa in mana,poseta ca de obicei era tarata pe jos,pacat de lacul lucios.Nu am intrebat-o cum a petrecut,eram convins,se vedea pe fata ei.
-se pare ca "pisicuta salbatica" stie sa te aduca pe culmile faricirii,i-am spus,o invidiam...imi era dor de o astfel de senzatie.
-si inca cum...a oftat zambind.

Am ramas in liniste si am facut micul dejun,dulce,ca de obicei.
L-am sunat pe Emmett ,voiam sa-l vizitez,am fost invitat la el la cabinet ,avea cateva consultatii si i-am promis ca o sa ajung intr-o ora.

Am stat de vorba cam doua ore,Rosalie era una dintre cele mai frumoase femei pe care le cunosteam,avea o inima mare ,era constincioasa si echilibrata.Am iesit pe alta parte din spital,se pare ca pe la urgenta,mi-a stat inima in loc cand o gramada de asistente si doi doctori,erau pe coridor impingand o targa pe care era o tanara de vreo douazeci de ani,care trecuse printr-un grav accident de circulatie.Cu masca de oxigen pe fata si perfuzii in mana plina de sange,gemea si se zbatea sa traiasca,avea un picior facut franjuri,osul femurului ii strapunsese pielea vanata.

Imagini pierdute mi-au revenit in minte,Bella fusese in aceeasi situatie si nu reusise sa iasa din asta.Mi-am pus mainile la ochi,acoperindu-mi fata,imi venea sa vomit,si asta a fost primul lucru pe care l-am facut cand am iesit la aer.N-am mai fost bun de nimic.

Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 2.

cap 2.A doua sedinta.






Aceasta a doua sedinta imi da emotii,nu va fi deloc usor sa povestesc.Am batut la usa din lemn masiv si am auzit-o.

-intra Edward,te rog...o voce prea pitigaiata.

Am deschis usa si am intrat in incaperea puternic luminata de neoane fluorescente,ieri parca nu era asa.

-buna dimineata,am spus si am fost surprins,Angela era fardata si parul ei era aranjat,probabil ieri nu avusese timp de asa ceva,nu voiam sa cred ca ea se gandeste la altceva,nu va fi bine pentru ea.
-buna diminteata Edward,ia loc,mi-a spus zambind,rosise.

M-am asezat pe fotoliul confortabil,acum in fata mea era o masuta,facuse ceva modificari?sau eu eram cel care nu observase toate aceste schimbari cu o zi inainte.

-vrei o cafea?eu nu am apucat sa beau astazi.
-nu,multumesc eu tocmai am baut acasa.
-ok,atunci sa-ncepem a spus aducandu-si o ceasca de cafea si asezand-o pe masuta in fata ei,s-a asezat,fusta extrem de scurta,dezvelindu-i picioarele de o frumusete extraordinara...astept.



-cateva zile m-am purtat mai rece cu ea,nu prea vorbeam,o evitam,voiam sa-i dau de inteles ca vreau sa ne despartim,voiam ca ea sa-si dea seama de asta,voiam ca ea sa creada ca nu o mai iubesc ,ar fi fost o ruptura curata...am inceput sa-i povestesc de unde ramansesem cu o zi inainte.
-ea cum se purta in acele momente?
-era calma,dar...plangea din senin si eu evitam sa o intreb ce are.La un moment dat,mi-am dat seama ca nu ma pot desparti de ea,nu puteam sa-mi tin promisiunea jalnica pe care le-o facusem prietenilor mei.Intr-o seara dupa ce-mi petrecusem ceva timp cu ea la coltul strazii ca de obicei,am plecat sa o duc acasa.Ea era suparata vazandu-ma atat de tacut,voiam doar sa-i spun ca este prea buna pentru un nimeni ca mine,voiam sa-i spun ca daca isi doreste pe cineva mai bun sa caute in alta parte,voiam s-o las pe ea sa aleaga,sa-si dea seama ca eu o trag in jos,universul meu era negru si fara viitor.La un moment dat mi-a spus sa opresc ca vrea sa vorbeasca cu mine,eram la 100 de metri de casa ei.

-Edward,tu ma iubesti?m-a intrebat asezandu-si mainile pe obrajii mei.
-da,i-am raspuns sincer.
-spune-mi-o ! mi-a cerut.
-Bella,te rog...nu.
-spune-mi-o Edwrad ! te implor.
-Te iubesc Bella,dar...nu sunt bun pentru tine,tu ai un viitor inainte,invata sa devina medic.
-nu am nici un viitor fara tine,Edward,mi-a spus si a scos din buzunarul de la blugi biletelul pe care mi-l lasa mereu.-Poftim si gandeste-te bine,nu totul tine vesnic.

Am luat biletul si l-am pus in buzunarul blugilor mei,mereu il citeam acasa,atunci cand eram linistit si ma gandeam la ea.Intotdeauna imi da tarie pentru a doua zi.
A deschis portiera si a iesit,nu inainte de a-mi da un sarut dulce pe buze ,sarutul scurt pe cate il primeam in ultimele zile.In momentul in care a traversat strada,o masina condusa de un betiv a lovit-o in plin...lovitura i-a fost fatala.

Angela si-a dres vocea si si-a impreunat mainile sub barbie.

-Imi pare foarte rau Edward,este intradevar o tragedie,imi dau seama cat ai suferit.
-cat sufar Angela,am spus.
-au trecut cinci ani,ar trebui sa uiti,sa te gandesti ca ai o viata inainte,care trebuie traita.
-nu merita...nici viata,nici eu ..eu nu merit nimic.
-Edward,fii optimist,esti tanar...apropo,lucrezi?m-a intrebat,observasem ca si-a terminat cafeaua.
-sunt profesor de istorie,predau si engleza,suplimentar,pana cand o sa vina un nou profesor.
-a,felicitari ! vezi? esti o persoana inteligenta,care stie sa ofere,nu te da batut Edward.
-Angela,nu vorbi de optimism,nu vreau sa ma gandesc la viitor,eu nu am nici un viitor,nu intelegi?
-de ce ai venit aici Edward?a intrebat ridicandu-se de pe fotoliul ei..
-chiar nu stiu,am spus si m-am ridicat si eu,ma enervasem,de ce a trebuit sa povestesc unui strain viata mea?"
-Edward,Edward ! m-a strigat cand a vazut ca am facu cativa pasi spre iesire,dar nu am raspuns...m-am intors si i-am facut semn cu mana ca "s-a terminat" .Ea a oftat si a inchis usor ochii...pierduse un pacient,se pare.

Am plecat putin nervos,dar durerea nu era atat de mare cat as fi crezut,ii povestisem totul Angelei,imi amintisem fiecare moment alaturi de ea si nu ma mai durea atat de mult,poate ca Angela era o straina poate ca nu vazusem in ochii ei lacrimi,doar era o profesionista,asa cum observasem adesea in ochii mamei sau ai lui Alice.Poate ca ,fiind doctora nu simtea mila asa cum simtea un prieten sau un membru din familie.Nu vedeam si nu simteam nimic din toate astea.

Am ajuns la cafeneaua de langa scoala si am intrat sa mananc ceva,mai aveam doua ore pana la primul curs.Desi predam si engleza,fiind un curs suplimentar,aveam destul timp liber incat sa ma plictisesc.Incepuse sa imi placa si nu mi-as dori sa vina cineva prea curand.

In timp ce mancam ,budinca de orez cu dulceata de caise,mereu preferam ceva dulce la micul dejun,imi da energie,desi nu aveam pe ce sa mi-o consum,mi-am adus din nou aminte de ea,intotdeauna simteam ca pic in transa,tot orizontul meu disparea si aparea ea,in aceeasi rochie alba impiedicandu-se in lungimea ei.S-a asezat langa mine zambind si a gustat din budinca mea de orez,privindu-ma in ochi.

-Bella,mi-ai scris pe bilet ca ne intalnim ca de obicei,in camera mea,am soptit...ce cauti aici?
-mi-a fost dor de tine,mi-a soptit,dar acum nu mai zambea,mi-a pus biletelul in palma si a plecat spre usa.L-am desfacut "Se pare ca timpul vindeca orice rana".Ma concentram sa-mi dau seama ce voia sa spuna,dar imi era greu.
-d-le Cullen,cafeaua dumneavoastra,spuse fata de la bar,inaintat spre mine.
-nu am cerut cafea,am spus,trezindu-ma la realitate.
-domnisoara de acolo v-a trimis-o,mi-a spus zambind,eu nu beam cafea decat acasa,intotdeauna facuta de mine.

M-am intors putin spre dreapta si am vazut-o...era una dintre elevele mele,o aveam la ambele cursuri,e draguta ce-i drept dar nu ma interesa catusi de putin,Jessica parca era numele ei.

-nu multumesc,nu beau cafea,am mintit si am impins ceasca de cafea spre coltul mesei.

Mi-am adus aminte ca o vazusem pe Bella si am cautat biletelul,parca il mototolisem in mana.M-am uitat pe masa si pe jos pe sub scaune,dar nimic,probabil o sa-l gasesc in bolul meu magic.Da,mi-am adus aminte ca nu-i spusessem Angelei ce scria in biletelul pe care Bella mi-i l-a dat in acea seara,nu stiu daca a fost o coincidenta sau nu ,sau daca a simtit sau nu ...unele persoane simt sfarsitul..."Mai bine mor decat sa nu te am"

Poate ca daca il citeam atunci cand mi l-a dat,as fi putut sa impiedic asta,sau poate asa a fost sa fie,dar golul din inima mea ramane vesnic niciodata n-o sa se vindece.

Mi-am terminat micul dejun si am plecat spre scoala pe jos,gandindu-ma la Angela,nu-i spusesem cat de des ma intalnesc cu Bella,ca mereu ma viziteaza desi nu mai exista.Din cate am apucat sa-i spun cu siguranta nu si-a dat seama ce se intampla cu mine,cred ca ar trebui sa merg la o a treia sedinta,ba nu,nu vreau sa ma interneze intr-un spital de nebuni si sa mananc pastile de trei ori pe zi.NU ,n-o sa-i spun niciodata de vizitele Bellei,risc sa o pierd pe Bella pentru totdeauna si asta n-as suporta.Nimeni nu va stii niciodata ce mi se intampla cu adevarat.
Am intrat in scoala.

-Edward,ai venit,cum a fost la sedinta?
-bine,dar nu o sa mai merg la o a treia sedinta Alice,am spus mergand alaturi de ea,spre primul meu curs din saptamana asta.
-de ce ?ce s-a intamplat?
-e prea bagacioasa,nu-mi place.
-asa trebuie sa fie un doctor psihiatru...apropo,de ce ai ales un psihiatru si nu un psiholog?tu nu esti nebun Edward.A si ti-l pot recomanda pe Jasper am aflat ca a "rezolvat" cateva "suflete ratacite',spuse razand,ceea ce m-a infuriat putin.
-nu rade Alice.
-vorbesc serios,Edward,si chiar vreau sa ti-l prezint,dupa cursul asta sa vii in laboratorul meu o sa fie si el.
-bine Alice,am spus plictisit si am intrat la curs.

Era singura mea clasa de anul intai,niste elevi foarte buni,le placea istoria si puneau adesea intrebari.
Urmatorul curs...predam engleza la o clasa din ultimul an,singurul motiv pentru care imi doream sa vina mai repede un profesor,nu aveam pregatirea necesara pentru a-i pregati pe ei pentru examenele finale,si sincer erau niste elevi foarte buni si era pacat.

Nu am fost sa-l cunosc pe asa zisa"pisicuta salbatica",a iubitei mele surori,m-am dus direst acasa sa-mi inec amarul intr-un somn adanc alaturi de Bella.

Copacii mor in picioare.Cap 22.

Cap 22.Epilog.




Se facuse dimineata si Edward ii pregatise micul dejun Bellei,ca intotdeauna lapte cu cereale caramell si ciocolata.Bella a mancat cu pofta,chiar ii era dor.Au plecat grabiti spre Forks,Bella voia sa-si cunoasca fratii Sam si Seth,castigase ceva foarte valoros totusi,doua familii si patru frati,acum erau o familia numeroasa si asta o facea sa zambeasca.

-Edward,vreau sa trecem sa luam cadouri pentru fratii mei si pentru tata si pentru Sue,parca asa o cheama pe "mama mea",nu?spuse zambind.-
-facem ce vrei tu Bella,ma bucur atat de mult xca ti-ai revenit,esti cu totul alta persoana,acum zambesti..este fantastic,cat de mult te poate schimba o veste.
-da,tot raul spre bine,totul se rezolva de la sine si trebuie sa ma obisnuiesc cu o familie numeroasa,nu?
-asa este pisicuto,hai sa cumparam cadouri,spuse Edward incantat.

I-au cumparat lui Charlie un echipament de pescuit,pornisera de la sapca decolorata,lui Sue ,un ghiveci mare de flori,nu-i stiau gusturile si baietilor cate un i-pod,tuturor baietilor le placeau astfel de cadouri.Cand au ajuns in Forks au mers direct la sectia de politie sa-l caute pe Charlie.

-buna ziua,dorim sa vorbim cu Charlie Swan ,spuse Edward femeii dragute de la primul ghiseu.
-un moment,va rog sa verific in ce tura este.

Edward a luat-o pe Bella de mana si i-a zambit,era vizibil fericit.

-Charlie Swan ajunge in doua ore,daca va pot ajuta cu ceva,va rog...
-nu,multumim,este ceva personal,o sa revenim peste doua ore.

Au plecat spre cel mai apropiat restaurant,Bella era nerabdatoare sa vorbeasca cu Charlie si zambea intruna.

-buna ziua d-le Swan,spuse Edward cand au intrat din nou in sediul politiei,Charlie se pare ca ii astepta.
-buna ziua copii,ce-i cu voi,am crezut ca ati plecat,s-a intamplat ceva?
-vrem sa vorbim cu dumneavoastra,puse bella fara sa zambeasca,emotiile o coplesau.
-intrati in biroul meu,spuse Charlie inaintand pe un culoar ingust.

Au intrat intr-o incapere mica si cu toate lucrurile in dezordine si s-au asezat pe niste scaune de lemn vopsite in alb.Bella i-a cerut lui Edward plicurile,nu stia cum sa inceapa,era o poveste complicata.Charlie a luat pozele si a ramas surprins,nu mai avea nici o poza cu Renee,se pare ca a vrut sa o dea uitarii complet.

-de unde aveti pozele astea?intreba surprins,nu vedea nici o legatura .
-Renee a fost mama mea.
-a fost?...asta inseamna...
-da,a murit,eu nu am cunoscut-o,am fost abandonata,spuse Bella sec.
-imi pare rau,domnisoara...Isabella cred.
-da,Isabella ,Isabella Swan este numele meu.

Charlie isi trecu mainile prin par oftand se pare ca si-a dat seama de ce venise Bella in vizita.

-dupa cum scrie in aceasta scrisoarte se pare ca sunteti tatal meu.

Charlie a luat scrisoarea si a citito,ochii ii lacrimara ,clipea des si isi dregea vocea.

-imi pare rau Isabella,imi pare rau pentru mama ta,se pare ca si-a platit pacatele,pacatul ei cel mai mare este ca nu mi-a spus ca esti fiica mea,mi-ar fi facut cel mai frumos cadou,te-as fi crescut cu mare bucurie in suflet si acum as fi fost mandru ca am o fata atat de frumoasa.Bella a inceput sa planga si Charlie s-a apropiat sa o imbratiseze,Edward s-a dat un pas inapoi si s-a intors vrand sa iasa sa astepte afar,era un moment delicat in viata lor si nu voia sa intrerupa.

-Edward,ce faci,vino aici sa te imbratisez si pe tine,si tu esti copilul meu si sunt mandru de asta,ii esti Isabellei alaturi si pentru asta iti multumesc,se vede ca o iubesti.

Edward simti imbratisarea unui parinte iubitor si isi aduse aminte bratele tatalui sau de care ii era dor.

-haideti,trebuie sa imi cunoasteti familia,spuse Charlie stergandu-si lacrimile care stateau sa cada.
-deabea astept tata,spuse Bella plangand
-Isabella semeni cu mine sa stii,doar pielea ta este mai alba si...in fine,se pare ca ai ales ce a fost mai frumos.

Bella i-a zambit si au plecat impreuna spre noua ei familie.Ajunsi in fata unei frumoase case,o nuanta de rosu sters Bella si-a dat seama ca ghiveciul cu flori pe care avea sa-l faca cadou lui Sue,era perfect.Veranda gazduia nu unul,nu doua ghivece ,ci o multime de flori minunate si alese cu grija,in jur era padure si doi brazi se inaltau de-o parte si de alta a casei.Au facut cativa pasi si ,Sue a iesit zambind,uitandu-se mirata la musafirii de care nu stia.

-m-am intors mai devreme,spuse Charlie,luand-o de talie.
-avem musafiri?intreba Sue cu ochii pe Bella.
-da,ei sunt Isabella si Edward.
-ma bucur ca va cunosc,dar cine esti tu Isabella?
-hmm,inghiti in sec,spuneti-mi Bella,imi place mai mult.
-este fiica mea,sopti Charlie.
-exact ca in visul meu,nu ti-am povestit ce am visat,nu?Am visat ca ai o fiica pe care nici macar nu o cunosti,nu stiai de existenta ei,Charlie,Bella iti seamana extraordinar de mult.-Ma bucur ca esti aici Bella,bine ati venit,spuse Sue imbratisandu-i,tu esti sotul ei?
-nu doamna,sunt iubitul ei,pentru moment,spuese edward zambindu-i.
-intrati,vreau sa-mi povestesti,probabil mama ta este Renee,nu?
-da,doamna.
-spune-mi Sue,acum sunt mama ta nu?
-da,asa este ,ma bucur ca te consideri mama mea ,deabea m-ai cunoscut.

Au intrat si Sue i-a servit cu o cafea,ascultand tulburatoarea poveste a vietii Bellei.Seth si Sam au fost incantati sa afle ca au o sora mai mare,cine nu si-ar fi dorit o sora precum Bella,mai ales cand au vazut cadourile,Charlie i-a promis Bellei ca o ia la un pescuit si o sa-i imprumute costumul.Sue a adaugat la colectia ei de flori ghiveciul primit de la Bella si i-a multumit.

Acum ca ti-ai gasit familia,Bella,ceea ce ma bucura foarte mult,spuse Edward uitandu-se spre ea si zambindu-i,vreau sa-i cer tatalui tau ,mana ta Bella.

-ce?se balbai Bella.
-d-le Swan ,spuse Edward evitandu-i privirea,nu stiu cum se fac toate astea,parintii mei nu au apucat sa ma invete,vreau sa o iau pe fiica dumneavoastra de sotie,vreti ,nu vreti,eu tot o iau.

Charlie incepu sa rada...

-daca ea este de acord,cu cea mai mare placere Edward.
-Bella,vrei sa fii sotia mea?
-cu toata inima,accept Edward,te iubesc.
-si eu te iubesc pisicuto.






.............................................................Sfarsit.............................................................

Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 1.

Un nou fic...Edwrad s-a hotarat sa povesteasca in sfarsit unui psihiatru despre problemele lui,convins fiind ca este nebun.Dupa o tragedie ,din care isi revine cu greu,Edward intalneste o fata care ii seamana perfect iubitei sale moarte.Nu stie daca o intalneste cu adevarat sau este doar in mintea lui bolnava.

Sa-mi spuneti daca va place,daca merita sa-l continui,n-o sa am timp sa postez atat de des.aveti aici primul capitol.Va pup si astept comentariile voastre.






Cap 1.Prima sedinta.






-deci,de ce ai ales un psihiatru in locul unui psiholog?intreba doctora la prima mea sedinta.
-pentru ca sunt nebun.
-de ce spui asta?intreaba ridicand din sprancene.
-pentru ca sunt,am spus privind in gol.
-bine...sa-nepem cu inceputul,spune-mi de ce ai venit.
-trebuie sa povestesc cuiva ce mi s-a intamplat,cuiva care nu ma cunoaste,cuiva care sa nu ma judece,cuiva care sa ma inteleaga.
-ce s-a intamplat mai exact Edward?
-acum cinci ani,imi petreceam mai tot timpul cu gasca mea ...de prieteni.
-cum ti-l petreceai?ma intreba curioasa.
-beam, fumam, cluburi terase,piscine...tot ce tine de distractie ca sa zic asa.
-ce-ai pastrat din toate astea?
-nimic...am raspuns ramanand pe ganduri.
-continua...m-a incurajat.
-intr-o seara am cunoscut o fata,,mi-a prezentat-o un prieten,mi-a spus ca ma place si mi-a facut cunostinta cu ea.
-ati ramas impreuna din acea seara?a intrebat ,probabil sa rupa linistea,care se asternuse in incapere.
-da,pentru un timp.Ne-am iubit foarte mult,ea incerca sa ma schimbe si prietenii mei radeau de mine,spuneau ca sunt prea tanar ca sa-mi petrec atat de mult timp cu o fata.Imi petreceam destul de mult timp cu ei desi mi-as fi dorit sa stau cu ea.Ma vedeam un barbat sigur pe mine care nu se intimideaza de prezenta unei fete,nu voiam ca ea sa-si dea seama ca o prefer pe ea inaintea tuturor.
-cati ani aveai atunci Edward?,m-a intrebat frecandu-si fruntea cu degetele.
-implinisem 18 ani in ziua in care am cunoscut-o.
-cum era ea?,ce varsta avea?era eleva?lucra?,m-a intrebat,notand in carnetelul pe jumatate scris.
-avea 17 ani,era in ultimul an de colegiu,era foarte frumoasa si dulce,in fiecare zi imi lasa cate un biletel,il gaseam in buzunarul de la pantaloni cand ajungeam acasa.
-ce insemnau acele biletele?
-cat de mult ma iubeste,imi scria ce simtea in acel moment :te iubesc,ai fost minunat,o sa-mi fie dor de tine,nu mai fi suparat...tot felul de cuvinte frumoase si pline de dragoste care ma incantau,dar nu-i spuneam niciodata cat de mult ma bucur ca le primesc,am spus zambind.
-sa-nteleg ca si tu o iubeai.
-da,foarte mult,dar nu ii aratam,am tacut...
-vrei s-o lasam pe altadata Edward?
-nu...am raspuns oftand.
-bine,continui cand te simti in stare.
-prietenii mei m-au facut sa jur ca o sa termin relatia cu ea.
-si?
-am vrut sa le demonstrez ca nu ma face o fatza frumoasa,desi ea era tot ce mi-as fi dorit.
-sa-nteleg ca ai incercat sa te desparti de ea,a presupus doctora trecandu-si mana prin parul nearanjat.
-am reusit...si am tacut din nou.
-vrei sa continui intr-o alta zi Edward?m-a intrerupt din nou.

Imi era foarte greu sa continui,era cea mai grea zi dupa mult timp,trebuia sa-mi aduc aminte totul ,sa trec prin fiecare moment dureros si sa-i povestesc...asta ma omora si pe mine.

-imi pare rau ,dar nu pot sa continui deocamdata.
-ok,vrei sa ne vedem maine pentru a doua sedinta?
-da,este bine asa.
-bine,atunci iti doresc o zi buna,Edward si pe maine.

M-am ridicat de pe fotoliu,desi confortabil,mi-am arcuit spatele intepenit.

-la revedere domnisoara...ii uitasem numele si m-am rusinat.
-spune-mi Angela.
-Angela...si am iesit.

Eram sinur saptamana asta,Tanya avea o prezentare la londra,ii multumeam lui Dumnezeu ca nu a insistat sa merg cu ea,voiam o pauza,voiam putina singuratate,desi...eram satul de singuratetea din inima mea.am ajuns acasa si am urcat direct in camera mea.

Mi-am pus tricoul negru invechit si rupt la guler si m-am asezat pe fotopiul de langa fereastra,leganandu-ma...Fotoliul a inceput imediat sa scartaie,ca de obicei si am inchis ochii,vrand ca ea sa se intoarca in mintea mea bolnava.

"A intrat si s-a asezat pe pat,zambea,era imbracata in alb ca intotdeauna.A intins mana,pielea ei prea alba stralucea in lumina soarelui.A dat drumul biletelului si eu m-am aplecat sa-l ridic.L-am desfacut,era impachetat in patru si am citit:te astept si maine tot aici.Mereu aceleasi texte,se repetau iar si iar...la nesfarsit.In zadar imi doream ceva nou.Am impachetat biletelul si l-am pus in bolul meu magic de pe noptiera."

Scartaitul scaunului a incetat si m-am ridicat brusc in picioare.Ea deja plecase,am simtit din nou miros de cenusa arsa si fum.
M-am asezat pe pat si am adormit imediat,era tot ce imi doream.
M-am trezit in toiul noptii si m-am uitat la ceas era ora patru fix.Am coborat in bucatarie sa-mi fac o cafea,dormisem 12 ore,nici o sansa de inca o partida de somn.
m-am asezat la masa unde niciodata nu manca nimeni,era langa fereastra si gazduia intotdeauna o vaza cu flori ,mult prea parfumate,crini imperiali si trandafiri,de lute ori varsam apa pentru a se usca,dar mama sau Alice aveau intotdeauna grija sa treaca pe la florarie.

-hei,Edward,hmm,intotdeauna faci cea mai buna cafea si aromata cafea,spuse Alice intrand pe usa,tarandu-si poseta lacuita ,destul de mica dar se pare ca foarte grea pentru sora mea care avea o jumatate de metru si treizeci de kilograme cu tot cu cainele si pisica in brate...glumesc dar totusi destul de mica si enervanta.
-buna dimineata Alice.
-hai da-mi mie cafeau asta,nu am chef sa-mi fac eu una si in plus n-as rteisi niciodata sa fac o cafea atat de buna ca a ta,spuse lingusindu-se,fara a-mi ura sa am si eu o dimineata buna.

Am zambit,nu puteam sa-i rezist,intotdeauna ma facea sa ma simt bine,chiar daca uneori ma sufoca si ma enerva.m-am ridicat si am facut inca o cafea asteptand din nou sa se raceasca ca sa pot sa o beau.

-de unde vii Alice?am intrebat.
-de la "clubul animalelor",de data asta am cunoscut o pisicuta salbatica,destul de zgribulita,o prinsese ploaia.
-vorbesc serios Alice,este dimineata,ce ar spune elevii tai daca te-ar vedea acum?,la ora asta.Peste cateva ore le predai,ce?imperecherea la animale?
-Eddy,nu fi atat de rau,nu sunt obosita deloc,pot sa fac fata serviciului,stii ca imi placve sa lucrez cu copii,radea...era bine dispusa si parea foarte fericita.
-esti indragostita Alice?
-da,100%,raspunse ea si cazu in transa.
-si cine e pisicuta salbatica?
-se numeste Jasper sio s-a transferat de curand la scoala noastra,este profesor de psihologie si...e atat de dragut ,Edward,se pisicea.

Mi-a povestit cum s-au cunoscut si ne-am baut cafelele vorbind si povestindu-i ce-am facut la prima sedinta.Intotdeauna ne povesteam.
Alice s-a dus sa se pregateasca pentru scoala,era profesoara de biologie si invata pentru examenele unui post de profesor de chimie.Era entuziasmata cu privire la acel Jasper,nu o vazusem niciodata atat de indragostita.Ma bucuram pentru ea si imi doream si eu din tot sufletul sa simt din nou asta,sa fiu indragostit,dar asta n-o sa se intample niciodata.

Am urcat si eu in camera mea sa-mi fac un dus,in cateva ore trebuia sa merg la urmatoarea sedinta la psihiatrul Angela,o doctora destul de draguta dar fara nimic special.Mi-am facut putina ordine si mi-am aerisit camera,plecand apoi spre tortura.

Copacii mor in picioare.Cap 21.

Cap 21.Scrisoarea.



Bratele lui Edward o leganau ca pe un copil si o imbratisau,incalzind-o la pieptul lui .Sanwish-ul pe jumatate mancat si salata neatinsa ,zaceau pe o tava,jos langa pat,deprimarea Bellei il ingrijorea pe Edward,care nu a dormit toata noaptea veghind asupra ei.Bella dormea si tresarea de fiecare data cand Edward isi misca mana pe soldul ei sau o saruta pe frunte.O privea si incerca sa se gandeasca cum sa o faca sa iasa din acea stare de tristete care il omora.Aproape ca adormise cand a simtit-o pe Bella agitandu-se suspina si gemea.

-Bella,Bella,iubit-o ,trezeste-te,este doar un cosmar,trezeste-te ,te rog Bella,striga disperat,il durea tristetea ei si suferea alaturi de ea.

Bella se linisti putin si isi infipse degetele in ticoul lui,adormind din nou ca un copil.Noaptea a fost lunga pentru Edward avand in vedere suspinele Bellei,se bucura totusi ca o tinea in brate si ca era in siguranta...

Au trecut cateva zile in care Bella se ridica din pat doar sa mearga la toaleta,nu a mancat aproape deloc,nu raspundea la telefon si abea daca vorbea cu Edward,plangea des si suspina.

-Bella,este Alice,a venit sa te vada,ii spuse edward dupa o saptamana in care nu mai stia ce sa faca.
-nu vreau sa vorbesc cu nimeni,ti-am spus,zise tragandu-si lenjeria peste fata.
-Bella,o mustra Alice,intrand in camera,nu ti se pare ca ti-ai luat o vacanta cam lunga?
-nu ma platesti si cu asta basta,nu-ti cer nimic,doar lasa-ma-n pace.
-nu este vorba de bani,ai spus ca tot ce iti doresti este sa-l ai pe Edward alaturi,nu vezi cat sufera pentru tine?iti bati joc de el Bella,e disperat.
-aici ai dreptate dar...
-dar nimic,chiar acum te ridici din pat si mananci,la dracu` Bella,parca ai fi copil...
-nici unul dintre parintii mei nu m-au dorit si acum ea este moarta,nu pot sa-i cer socoteala,as vrea sa fi putut sa vorbesc cu ea,cum crezi ca ma simt?
-ai citit scrisoarea lasata de Renee?,ce scrie?chiar nu te-a facut sa te simti mai bine?
-nu am citit nimic,nu ma intereseaza.
-ba te intereseaza,spuse Alice ridicandu-se in picioare,-unde este plicul?
-Alice...bine este aici in sertar,spuse Bella aratand cu degetul spre noptiera.

Alice s-a aplecat si a deschis sertarul,a luat cele doua plicuri si le-a inmanat Bellei.

-deschidele acum i-a spus si bella s-a conformat.

In primul plic pe care l-a deschis erau cateva poze cu Renee si cu Charlie,erau tineri si frumosi.el era acelasi Charlie Swan pe care Bella il cunoscuse in Forks,dar putin mai trecut...prin viata...renee era satena,alba la fata si ochii albastrii,cativa pistrui aruncati pe obraji o deosebeau de Bella,aceeasi fata mica si alba dar foarte putin expresiva.I-a dat pozele lui Alice si a deschis celalalt plic,era o scrisoare pe o bucata mica de hartie.

Un scris marunt si ingramadit.





"Isabella Swan,acesta a fost numele tau si sper sa ti se fi schimbat,sper ca cineva sa te fi adoptat,erai un copil foarte frumos,ti-am observat ochisorii si gutita micuta in cateva minute cat ti-am fost alaturi.

Te-am abandonat si regret.ceea ce regret cel mai mult este ca nu i-am spus tatalui tau de existenta ta,nu i-am spus ca am ramas insarcinata si nici ca am nascut.Am fost si sunt o lasa,dar mai presus de toate am fost o egoista,nu am vrut ca el,tatal tau sa se bucure de faptul ca este tata,i-am ascuns toate astea si regret.Nu te-am pastrat pentru ca voiam o viata fara obligatii si voiam...imi este rusina de mine.nu pot sa spun ca am avut o viata frumoasa,Dumnezeu m-a pedepsit intr-un fel,nu m-a lasat sa traiesc pentru a ma bucura de copii mei,Jo si Talla,zilele imi sunt numarate..Numele Swan,al tatalui tau,l-ai pastrat,desi eram divortati cand tu te-ai nascut.am mituit o asistenta,era destul dein varsta si cu siguranta nu mai avea cum sa-si ispasasca pedeapsa,pentru ca a falsificat un certificat de nastere...chiar daca este tatal tau natural.

Isabella,am o cutie de valori pentru tine,este inregistrata pe CNP-ul tau.este la banca unde noi ne pastram bunurile,vorbeste cu Carlos pentru asta,este un om foarte bun si cu siguranta te va ajuta.

Sper sa nu ma urasti desi merit si cauta-l pe tatal tau,intotdeauna si-a dorit un copil...era prea bun...nu mai conteaza.
si sper sa nu platesti pentru greselile mele.
Mama ta renee,te iubeste."





-deja am platit,a spus sec,dar n-o sa mai vars o lacrima pentru tine"mama"
-ce s-a intrebat Bella,ce scrie acolo?a intrebat Alice
-tatal meu nici macar nu stie ca eu exist,m-a parasit fara sa-i spuna ca are o fiica.]
-de ce a facut asta?nu inteleg,spuse Alice incruntandu-se.
-nu voia ca Charlie sa se bucure ca are o fica,era atat de egoista Alice,nu pot sa cred.
-cred ca a regretat Bella,toti regretam la un moment dat anumite decizii pe care le luam in viata.
-sper...sper.

Edward intra cu o tava in mana,cafele si biscuiti cu ciocolata.

-sper macar sa o faci sa bea o cafea Alice,revigoreaza si s-ar putea sa se ridice putin din pat.
-sigur ca o sa bea o cafea ,ba chiar o sa manance biscuiti,nu-i asa Bella?spuse Alice ridicand din spranceana,asteptand un raspuns din partea Bellei
-da,o sa beau o cafea si o sa mananc si...apropo,maine o sa mergem in forks Edward,vreau sa vorbesc cu tatal meu.
-esti sigura pisicuto?a intrebat edward zambind,de unde aceasta schimbare?inima ii venise putin la loc,se bucura ca macar vorbea,macar avea vointa sa mearga mai departe.
-da.sunt foarte sigura Edward,el nu are nici o vina,poftim scrisoarea de la Renee,spuse Bella si ii intinse plicul.