Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 3.

Cap 3.Amintiri.



Am intrat in casa si mama m-a imbratisat puternic.

-Edward ,dragule,esti suparat.
-nu mama,doar obosit,tata a venit?,am intrebat sarutand-o pe obraz,ii placea sa o sarut si sa o imbratisez,simtea ca intradevar ma poate ajuta si ca am in continuare nevoie de ea.
-tata face dus,abea a venit...tatal meu era cel mai bun doctor din lume ,asa imi placea mie sa-i spus,era doctor chirurg si impreuna cu prietenul meu cel mai bun Emmett si sotia lui Rosalie faceau o echipa extraordinara.
-merg sus,vreau sa dorm putin,i-am spus.
-Edward...m-a strigat in timp ce urcam.
-da mama.
-Ce se intampla cu sora ta?in ultima vreme parca e cu capul in nori.
-este indragostita mama,de noul profesor de psihologie.
-oo,ce ma bucur fiule,sper sa te vad si pe tine in curand.
-nu,mama asta n-o sa se intample.
-Edward,fiule,te rog,Tanya te iubeste,de ce nu vrei sa mergi mai departe intr-o relatie cu ea..
-mama,n-o iubesc si tu stii prea bine, si ea stie asta,fara obligatii si sentimente,dar nu voiam nici sa o ranesc,in plus ma iubea mult si nu voiam sa faca vreo prostie,nu mi-as fi iertat-o.
-Edward...
-gata mama,mi-e somn am spus si am urcat repede scarile fara sa mai apuce sa mai spuna ceva.

Am intrat in camera mea si am luat bolul meu magic,amintirile mele dureroase,dovezile ca Bella existase,altfel o luan razna,sau o luasem.
Mi-am pus toate biletelele pe pat si am cautat printre ele ,voiam sa-l gasesc pe cel de astazi care imi disparuse din mana"se pare ca timpul vindeca orice rana",dar nici o sansa,le desfacusem pe toate si nici cel primit cu o seara inainte nu-l gaseam,era un mister,ce dracu`...

Am coborat si am intrebat-o pe mama.

-fiule,stii foarte bine ca noi nu intram in camera ta si mai ales sa-ti cautam printre lucruri.
-dar nu gasesc doua biletele de la Bella,am spus frecandu-mi fata cu mainile.
-Edward ,ce se intampla cu tine?
-nimic mama,am spus...probabil le-am pus in alta parte,o sa le gasesc.

Acum chiar ma simteam nebun,si imi era teama,de reactia mamei,privirea ei era sfasietoare,indurerata,nu voiam sa mai sufere pentru mine,nu voiam sa-si mai fac griji,trebuie sa ma port cat mai normal posibil,puteam fi un actor foarte bun cateodata,asa ca va trebui sa ma schimb radical in fata ei,suferinta ei ma seca.

Am pus biletelele inapoi in bol,eram total constient ca Bella nu mai este,dar biletelele trebuiau totusi sa fie undeva,mereu le geseam...sau poate nu.M-am asezat pe pat si am inchis ochii,dorindu-mi sa apara din nou,dar nu a venit si nu am putut sa dorm,m-am intors pe-o parte si pe alta ,dar degeabe,salteaua parca avea ace,parca era prea calda.M-am ridicat si am mers spre fereastra,soarele era la apus si in gradina,totul era calm si linistit.Am deschis fereastra,voiam sa respir aer curat,dar nu...am fost izbit de un miros de fum,lemn ars,care imi incarca narile.Era mirosul pe care il simteam atunci cand Bella era prin preajma,bine subconstientul meu il simtea,mintea mea bolnava o vedea si inima mea zdrobita o astepta,mereu o estepta si eu o asteptam,dar in zadar.Am privit in departare,dincolo de florile colorate ale mamei,dincolo de gardul viu si am vazut-o,vantul ii trimitea parfumul spre mine si ea inainta usor,de parca plutea,parca zbura deasupra pamantului fara sa atinga iarba cu picioarele.

Totul s-a pierdut cand tata a batut la usa,eram chemat la masa,trebuia sa trec de la nebunie la o satare normala,de la melancolie la o stare mai vesela,pentru ca mama,pentru ca familia mea sa nu sufere.Suferinta mea era deajuns pentru mine,nu as fi putut face fata din nou lacrimilor mamei si sfaturilor inteminabile ale tatalui meu.

Facusem tot ce putea face un om normal,incercasem orice...de la vrajitoare la sinucidere,de la stari inerte la droguri,nimic nu ma facea sa ma simt mandru de mine,intr-un fel trebuia sa ma schimb,macar pe dinafara ...pe dinauntru nu mai aveam nici o sansa.

Am coborat incet scarile si am intrat in imensa bucatarie,mai mereu populata de familia Cullen.Mama avea intotdeauna grija sa avem mancare gatita si sucuri proaspete.Am vazut-o pe Alice,era cu spatele la mine si aranja masa,asa ca m-am hotarat imediat sa o sparii putin.

-mrrr...la urechea ei si...soc.
-aaaaaaaa,a tipat,farfuriile cazandu-i din mana.

Am facut cativa pasi inapoi panicat.

-Edward,a strigat,intorcandu-se.
-miau,miau...m-am pisicit.

Alice nu era niciodata luata prin surprindere.

-esti un idiot Edward ...mi-a strigat suparata.
-ce se intampla,a intrebat mama,ma tineam cu mana de burta,nu mai rasesem asa de mult...reusisem sa o sperii pe Alice si era fericit.
-nimic mama,stii cat de neindemanatica e Alice.
-minti Edward,minti...mama ,m-a speriat.
-hai Alice ...terminati,eram preferatul memei in astfel de situatii.Alice era cea care venea intotdeauna cu idei stupide si farse si boacane.-strange imediat Alice...i-a spus mama.
-dar mama...
-acum,i-a spus mama si parca mi-a parut putin rau,dar am zambit satisfacut.
-bine ai venit printre noi Eddy,mi-a spus ironic si s-a aplecat sa adune cioburile.
-miau miau,am reusit sa o enervez si eu,m-am simtit din nou ca deacu`,reusise sa ma atinga acolo unde ma durea"bine ai venit printre noi"

Am mancat in liniste,am vorbit cu tata,am complimentat-o de cateva ori pe mama si mi-am cerut scuze lui Alice,ma simteam rau cand o suparam,nu merita,intotdeauna ma asculta,tineam cont intotdeauna unul de sfatul celuilalt.
I-am promis tatalui meu ca o sa-l sun pe Emmett.Rosalie sotia lui ,era o prietena extraordinara,imi tinuse secreta tentativa mea de sinucidere.Cand Alice m-a gasit cu incheieturile mainilor sangerande a sunat-o pe Rosalie.Amandoua m-au ajutat si mi-au pastrat secretul fata de restul familiei si de prieteni.Mi-am dat seama ce gresala aveam sa fac,dar...eram dependent de lucruri care-mi fac rau si iubirea bolnava pe care o simteam pentru Bella,in situatia asta,era unul dintre ele.

O seara frumoasa in familie ce-i drept,am urcat in camera mea,locul unde intotdeauna ma purtam normal,imi placea singuratatea,intunericul,linistea,aveam impresia ca cineva imi transmite stari de amorteala,atunci cand voiam sa fac ceva nesabuit.Am ajuns la concluzia ca trebuie sa merg mai departe,prin ceata si fum,nu conta,pentru familie,prezenta mea era importanta.

-alo,am raspuns apelului necunoscut.
-buna Edward,sunt Tanya,sun de la receptie,nu mai am baterie,ce mai faci?
-bine,Tanya,pe acasa,tu?am intrebat,ma simteam rau ca nu o sunasem.
-sunt bine,in doua zile am prezentarea si sambata o sa vin acasa.
-o ma bucur pentru tine,se pare ca totul iti merge bine.
-da,mai putin cu dragostea,a spus...Edward,vreau sa ma astepti la aeroport,crezi ca poti sa vi?,m-a intrebat cu vocea joasa.
-sigur ca pot,nu am altceva de facut,chiar nu aveam,intotdeauna timpul liber era mai mult decat suficient pentru mine.


Am adormit fara vise,a doua zi,miercuri aveam cele mai multe cursuri,atat istorie cat si engleza.Ziua trecuse repede si eram atat de obosit incat am ajuns acasa si am adormit fara sa mai mananc.M-am trezit din nou foarte devreme,am coborat sa-mi fac o cafea,dormisem destul de mult.M-am asezat la masa mea de langa fereastra si priveam afara.Se pare ca surioara mea iar venea tarziu acasa,o masina neagra era parcata in fata casei pe sosea,probabil era acel Jasper pe care cu siguranta o sa-l cunosc in curand.Preda la clasele din aripa noua a cladirii si nu ne intersectam niciodata.

M-am rtidicat sa mai fac o cafea,Alice adora cafeaua facuta de mine.Am varsat apa din vaza,femeile din casa asta intrecusera masura cu florile alea care nu stiam cum se numesc,se simtea de parca un deodorant de camera pulveriza parfum la fiecare cinci minute.

A intrat Alice.

-Hello Kitty...o noapte furtunoasa, nu?
-da Edward,furtunoasa.
-stai jos,ti-am facut cafea,i-am spus privind-o,avea parul in toate directiile,isi tinea jacheta si esarfa in mana,poseta ca de obicei era tarata pe jos,pacat de lacul lucios.Nu am intrebat-o cum a petrecut,eram convins,se vedea pe fata ei.
-se pare ca "pisicuta salbatica" stie sa te aduca pe culmile faricirii,i-am spus,o invidiam...imi era dor de o astfel de senzatie.
-si inca cum...a oftat zambind.

Am ramas in liniste si am facut micul dejun,dulce,ca de obicei.
L-am sunat pe Emmett ,voiam sa-l vizitez,am fost invitat la el la cabinet ,avea cateva consultatii si i-am promis ca o sa ajung intr-o ora.

Am stat de vorba cam doua ore,Rosalie era una dintre cele mai frumoase femei pe care le cunosteam,avea o inima mare ,era constincioasa si echilibrata.Am iesit pe alta parte din spital,se pare ca pe la urgenta,mi-a stat inima in loc cand o gramada de asistente si doi doctori,erau pe coridor impingand o targa pe care era o tanara de vreo douazeci de ani,care trecuse printr-un grav accident de circulatie.Cu masca de oxigen pe fata si perfuzii in mana plina de sange,gemea si se zbatea sa traiasca,avea un picior facut franjuri,osul femurului ii strapunsese pielea vanata.

Imagini pierdute mi-au revenit in minte,Bella fusese in aceeasi situatie si nu reusise sa iasa din asta.Mi-am pus mainile la ochi,acoperindu-mi fata,imi venea sa vomit,si asta a fost primul lucru pe care l-am facut cand am iesit la aer.N-am mai fost bun de nimic.