Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 5.

Cap 5.Din nou vinovat.





Edward pov.


M-am trezit speriat,o visasem pe Bella,dar nu stiu cum anume.Era dupa ora pranzului si era sambata,ii promisesem Tanyei ca o sa o iau de la aeroport.Am coborat sa-mi fac o cafea,eram prea obosit.Mama facea prajituri si tata venise din tura de noapte intotdeauna prelungita.Am observat florile din vaza,fusesera inlocuite cu tulpini de bambus...cu siguranta o sa miroase mai bine.

-ce s-a intamplat cu florile tale parfumate ,mama? am intrebat-o plictisit in timp ce-mi puneam de cafea.
-Se ofilesc prea repede,cred ca cineva pofteste la apa din vaza,inteleg...este o apa vitaminizata,bambusul nu este atat de pretentios.
-te cred pe cuvant mama...pacat de parfum.
-o sa iau mai multe odorizante.
-nu,te rog mama,nu ma mai chinui,i-am spus impreunandu-mi mainile in dreptul pieptului,ma uitam la ea ca un catelus,implorand-o.
-ok,mai putine odorizante si...sa nu uiti s-o iei pe Tanya.
-nu mama ,o sa merg sa o iau.

A coborat si Alice,era somnoroasa si ciufulita,urme de machiaj,un halat de baie,prin al carui decolteu se vedea sutienul cu strasuri,cred ca dormise imbracata,iar o noapte furtunoasa.

-Alice ! am exclamat razand,voiam sa fac misto de ea...unde ai....?
-taci,mai intai imi faci o cafea si apoi poti sa ma intrebi ce vrei.
-daca imi spui...
-am zis sa taci,cobor in zece minute,a spus urcand alene pe scari,si vreau sa beau cafeaua aia racita.
-ai si pretentii,Alice la ora asta...
-las-o Edward,nu vezi ca nu se simte bine ! a intervenit mama.
-nu-i mai lua apararea mama,nu vezi in ce hal este ? a venit de la distractii nu de la munca.
-nu ai idee cat m-ai bucura sa te vad si pe tine in halul asta Edward,te preferam inainte chiar daca beai si fumai,acum esti fara viata Edward,fata aia ti-a rapit viata...mi-a spus si mi-a inchis gura.

I-am lasat lui Alice cafeau mea si mi-am facut eu alta,ma pusese pe ganduri vorbele mamei,nu ma suparasem pe ea,chiar avea dreptate,nu avea idee cat mi-as fi dorit sa fiu eu in locul lui Alice,sa ma pot distra,sa ies cu prietenii,sa-mi gasesc pe cineva,sa iubesc,mi-as da jumatate din viata doar sa simt din nou ca iubesc cu adevarat.

M-am asezat la masa de langa fereastra cu noua mea cafea fierbinte si am inceput sa sorb din cana privind lastarii de bambus indreptandu-se spre lumina.
Alice a coborat,arata mai bine,se pare ca-si facuse un dus,a venit si tatal meu si s-au asezat toti la masa,eu ramanand la masa mea privind in gol,nu-mi era foame.

Dupa ce mi-am baut cafeaua ,m-am ridicat voiam sa-mi fac un dus ,trebuia sa plec dupa Tanya desi era devreme voiam sa plec din casa,voiam sa ies la aer.M-am urcat in masina mea,un volvo argintiu,faceam un sfert de ora pana la aeroport,dar nu aveam ceva mai bun de facut.

Am ajuns,era multa lume,multe imbratisari si saruturi,auzeam in jurul meu numai: "te iubesc" , "ce dor mi-a fost de tine"...de ce nu pot si eu sa simt asta? sa spun asta? imi era atat de dor sa rostesc cuvintele astea uitate pentru mine.Mi-am luat o ciocolata,nu apucasem sa mananc nimic,nu-mi era foame,imi era pofta de dulce.Mi-am rezemat spatele de un panou publicitar mancand ciocolata cu pofta ca un copil ce nu avea voie dulciuri.Ambalajul l-am bagat in buzunar,nu aveam chef nici sa merg sa-l arunc la un cos de gunoi,cel mai aproape era la cativa metrii,daca ma fortam puteam sa-l arunc direct.

Am ramas acolo gandindu-ma la ziua de maine,ce puteam sa fac,probabil o sa mi-o petrec cu Tanya,nu aveam alta sansa decat daca eram tintuit la pat cu febra puternica asta cred ca ar fi imposibil.

Atunci a aparut din neant,am simtit-o agatandu-se de mine,am simtit mainile in jurul gatului meu,am vazut-o venind si nu era aevea,era Bella si nu era un vis,nu aveam halucinatii sau poate da.I-am imbratisat talia si am strans-o usor...era calda si moale.

-Bella,am soptit,nu puteam sa cred,Bella mea era moarta,nu mai exista decat in mintea mea bolnava.-Nu ,nu poti fi tu,am spus si am indepartat-o putin sa-i vad chipul.Era aceeasi,dar ochii ei...erau verzi-albastrui,aceleasi buze ,aceeasi piele alba,o priveam nedumerit.Ceva in inima mea o recunostea,o voia ,probabil era un vis,dar ii simteam bataile inimii,ii simteam respiratia,tremura.
-ajuta-ma,te rog,cineva ma urmareste,mi-a spus printre suspine.
-nu esti Bella mea i-am spus privind-o in ochi,plangea si plangeam si eu,oare era posibil asa ceva,era posibil sa fie Bella mea,de un lucru eram sigur,ca oricine ar fi,orice ar fi,avea viata.
-trebuie sa ma ajuti,mi-a spus din nou panicata,privea in jur,ii era frica cineva o urmarea.

Atunci am simtit mirosul,nu era fum sau cenusa...era capsuni,nu putea sa fie Bella,nu era ea,cineva imi juca o farsa,mintea mea bolnava se agrava...simtitor.

-pleaca,pleaca,tu nu esti Bella mea,i-am spus speriat si i-am indepartat mainile inpingand-o,si-a pierdut echilibrul pentru un moment dar si-a revenit si a
luat-o la fuga disparand prin multimea de oameni.

M-am lasat pe genunchi plangand,nu stiam ce se intampla cu mine,nu stiam ce sa mai cred nici macar nu stiam daca se intamplase cu adevarat asta,sau adormisem cateva secunde,mirosul dulce al capsunilor imi ramasese in nas,il simteam,dar ea disparuse,ca de fiecare data...cu siguranta aveam nevoie de o a treia sedinta.Mintea mea bolnava incerca sa-si aminteasca cate ceva:talia ei subtire intre mainile mele,mainile mele care ravneau la corpul ei,vocea ei cerandu-mi ajutorul,ochii ei inlacrimati,atat de transparenti si frumosi ,da ochii erau singura deosebire intre aceasta fata si Bella mea,bratele mele goale,bratele mele care o avusesera pe ea si o lasase sa plece,acum erau goale,am ramas din nou singur...-Cine sa-mi spuna ca tu erai ploaia calda si eu furtuna,Bella...

Nu stiu cum a trecut timpul si a venit ora la care Tanya trebuia sa ajunga,priveam prin multimea de oameni si am vazut-o,adevarul este ca iesea in evidenta,era frumoasa ,inteligenta,independenta,avea un suflet mare,era tot ce-si dorea un barbat,dar eu nu ,eu nu mi-o doream pe ea.

-Buna,mi-a spus apropiindu-si buzele lucioase de ale mele,mi-era dor de un sarut ,desi nu de sarutul ei,ne-am sarutat dar nu am simtit nimic inafara de aroma de capsuni a glosului ei,care m-a facut sa ma retrag,nu i se potrivea deloc.I-am luat geanta,era destul de grea si am plecat sub parcarea subterana,unde imi lasasem masina.

Tanya era foarte dragastoasa se pare ca ii fusese dor de mine,din pacate mie nu.

-mi-a mers foarte bine,Edward,mi-a spus incantata,am primit o oferta,dar nu stiu daca s-o accept sau nu.
-despre ce este vorba am intrebat curios,ma bucuram pentru ea ,muncea din greu,se sacrifica intr-un fel.Nu pierdea noptile,nu manca aproape nimic,dulciurile erau ceva scump pentru ea,eu unul n-as putea renunta la dulciuri.
-este vorba despre o reclama la cosmetice,o firma foarte importanta,dar trebuie sa plec mereu,pentru tot felul de filmari,nu stiu daca...
-Tanya este vorba de visul tau,i-am spus si m-am oprit,cateva persoane de la o firma de paza se agitau pentru nimic presupun ,in parcare, exact langa masina mea.
-imi dati voie?am intrebat,tragand-o pe Tanya dupa mine.
-da,cum sa nu...imi spune o femeie masiva.
-dar ce se intampla,am intrebat,vazand-o pe femeia masiva gesticuland de zor,era mult mai inalta decat mine si eu care ma laudam cu inaltimea mea de 1,86.
-o fata,a fost urmarita inca din avion,se pare,daca nu ajungeam la timp,poate ca era prea tarziu pentru ea,era pe punctul de a fi violata.

"Ajuta-ma ,te rog,cineva ma urmareste,trebuie sa ma ajuti",mi-am adus aminte cuvintele Bellei,doar cum este posibil,era este doar in mintea mea bolnava,doar inima mea sfasiata o cheama,ea este aevea,nu,probabil acum o vad in alte persoane...nu pot fi intr-un stadiu de nebunie atat de avansat.

-Edward,am auzit vocea Tanyei,astepta sa intre in masina,dar eu eram departe,nu mai vedeam in jurul meu.

Am urcat in masina fara sa spun ceva,ma bucuram ca Tanya nu avea chef de vorba,sau cel putin si-a dat seama ca eram plecat...departe.Oare este posibil ca Bella sa traiasca?,nu avea cum,...a murit in bratele mele,si-a dat ultima suflare sarutandu-ma,buzele ei s-au oprit din miscarea lenta si aproape fara viata si mana ei a alunecat usor pe gatul meu ,cazand brusc pe asfaltul patat de sange.

Mi-am adus aminte cea mai dureroasa clipa din viata mea si mi-am lasat capul pe spate,clipind des,lacrimile imi inundasera ochii si nu voiam sa-i dau explicatii Tanyei,oricum stia in mare parte povestea vietii mele,o drama de altfel...

Am ajuns in fata casei Tanyei,aleea pavata de nuanta rosiatica se serpuia perfect prin gazonul ingrijit.Tanya avea o casa cochete,cu balcoane mari,intotdeauna luminate.

Am ajutat-o cu geanta pana la usa,luandu-mi ramas bun.

-nu pleca,mi-a spus cu o voce joasa.
-nu ma simt bine Tanya,crede-ma.
-mi-a fost atat de dor de tine,tu nu mi-ai simtit lipsa?
-nu e vorba de asta Tanya,chiar nu ma simt bine.
-ramai...putin...
-o sa trec maine,o sa-mi petrec toata ziua cu tine,iti promit.
-bine,nu insist.

I-am dat un sarut scurt pe buze si am plecat fara sa ma uit inapoi,imi parea rau dar nu ma puteam sacrifica,nu eram genu`,imi era mult prea greu sa raman astazi cu ea.Am urcat in masina si m-am indreptat spre cimitir,nu-mi reveneam din soc,voiam ca mintea mea bolnava sa vada inca o data,numele Bellai gravat in piatra funerara lucioasa.
Am ajuns la cimitir si priveam portile din fier forjat,ingerii negrii din colturile portilor parca ma urmareau cu privirea.
Am intret numarand... randul 9 ,mormantul 17 si am cazut in genunchi.

-Bella,nu ai idee cate mi se-ntampla,nu ai idee cat sufar,spune-mi ceva,da-mi un semn,care sa ma faca sa inteleg ca n-o sa te mai intorci.

Erau flori la mormantul ei,intr-un pahar in partea dreapta,erau crini,probabil tatal ei trecuse de curand pe aici,oare nu stia ca nu-i plac crinii?Am varsat apa pe piatra lucioasa pentru a indeparta praful,aratandu-i mintii mele numele ei...Anabella Masen...Am bagat mana sub piatra funerara si am scos plicul de plastic inchis etans,era albumul nostru cu poze,voiam s-o revad ...Nu l-am deschis,asteptam sa ajung acasa,ma astepta o noapte de tortura.