Mai bine mor decat sa nu te am.Cap 2.

cap 2.A doua sedinta.






Aceasta a doua sedinta imi da emotii,nu va fi deloc usor sa povestesc.Am batut la usa din lemn masiv si am auzit-o.

-intra Edward,te rog...o voce prea pitigaiata.

Am deschis usa si am intrat in incaperea puternic luminata de neoane fluorescente,ieri parca nu era asa.

-buna dimineata,am spus si am fost surprins,Angela era fardata si parul ei era aranjat,probabil ieri nu avusese timp de asa ceva,nu voiam sa cred ca ea se gandeste la altceva,nu va fi bine pentru ea.
-buna diminteata Edward,ia loc,mi-a spus zambind,rosise.

M-am asezat pe fotoliul confortabil,acum in fata mea era o masuta,facuse ceva modificari?sau eu eram cel care nu observase toate aceste schimbari cu o zi inainte.

-vrei o cafea?eu nu am apucat sa beau astazi.
-nu,multumesc eu tocmai am baut acasa.
-ok,atunci sa-ncepem a spus aducandu-si o ceasca de cafea si asezand-o pe masuta in fata ei,s-a asezat,fusta extrem de scurta,dezvelindu-i picioarele de o frumusete extraordinara...astept.



-cateva zile m-am purtat mai rece cu ea,nu prea vorbeam,o evitam,voiam sa-i dau de inteles ca vreau sa ne despartim,voiam ca ea sa-si dea seama de asta,voiam ca ea sa creada ca nu o mai iubesc ,ar fi fost o ruptura curata...am inceput sa-i povestesc de unde ramansesem cu o zi inainte.
-ea cum se purta in acele momente?
-era calma,dar...plangea din senin si eu evitam sa o intreb ce are.La un moment dat,mi-am dat seama ca nu ma pot desparti de ea,nu puteam sa-mi tin promisiunea jalnica pe care le-o facusem prietenilor mei.Intr-o seara dupa ce-mi petrecusem ceva timp cu ea la coltul strazii ca de obicei,am plecat sa o duc acasa.Ea era suparata vazandu-ma atat de tacut,voiam doar sa-i spun ca este prea buna pentru un nimeni ca mine,voiam sa-i spun ca daca isi doreste pe cineva mai bun sa caute in alta parte,voiam s-o las pe ea sa aleaga,sa-si dea seama ca eu o trag in jos,universul meu era negru si fara viitor.La un moment dat mi-a spus sa opresc ca vrea sa vorbeasca cu mine,eram la 100 de metri de casa ei.

-Edward,tu ma iubesti?m-a intrebat asezandu-si mainile pe obrajii mei.
-da,i-am raspuns sincer.
-spune-mi-o ! mi-a cerut.
-Bella,te rog...nu.
-spune-mi-o Edwrad ! te implor.
-Te iubesc Bella,dar...nu sunt bun pentru tine,tu ai un viitor inainte,invata sa devina medic.
-nu am nici un viitor fara tine,Edward,mi-a spus si a scos din buzunarul de la blugi biletelul pe care mi-l lasa mereu.-Poftim si gandeste-te bine,nu totul tine vesnic.

Am luat biletul si l-am pus in buzunarul blugilor mei,mereu il citeam acasa,atunci cand eram linistit si ma gandeam la ea.Intotdeauna imi da tarie pentru a doua zi.
A deschis portiera si a iesit,nu inainte de a-mi da un sarut dulce pe buze ,sarutul scurt pe cate il primeam in ultimele zile.In momentul in care a traversat strada,o masina condusa de un betiv a lovit-o in plin...lovitura i-a fost fatala.

Angela si-a dres vocea si si-a impreunat mainile sub barbie.

-Imi pare foarte rau Edward,este intradevar o tragedie,imi dau seama cat ai suferit.
-cat sufar Angela,am spus.
-au trecut cinci ani,ar trebui sa uiti,sa te gandesti ca ai o viata inainte,care trebuie traita.
-nu merita...nici viata,nici eu ..eu nu merit nimic.
-Edward,fii optimist,esti tanar...apropo,lucrezi?m-a intrebat,observasem ca si-a terminat cafeaua.
-sunt profesor de istorie,predau si engleza,suplimentar,pana cand o sa vina un nou profesor.
-a,felicitari ! vezi? esti o persoana inteligenta,care stie sa ofere,nu te da batut Edward.
-Angela,nu vorbi de optimism,nu vreau sa ma gandesc la viitor,eu nu am nici un viitor,nu intelegi?
-de ce ai venit aici Edward?a intrebat ridicandu-se de pe fotoliul ei..
-chiar nu stiu,am spus si m-am ridicat si eu,ma enervasem,de ce a trebuit sa povestesc unui strain viata mea?"
-Edward,Edward ! m-a strigat cand a vazut ca am facu cativa pasi spre iesire,dar nu am raspuns...m-am intors si i-am facut semn cu mana ca "s-a terminat" .Ea a oftat si a inchis usor ochii...pierduse un pacient,se pare.

Am plecat putin nervos,dar durerea nu era atat de mare cat as fi crezut,ii povestisem totul Angelei,imi amintisem fiecare moment alaturi de ea si nu ma mai durea atat de mult,poate ca Angela era o straina poate ca nu vazusem in ochii ei lacrimi,doar era o profesionista,asa cum observasem adesea in ochii mamei sau ai lui Alice.Poate ca ,fiind doctora nu simtea mila asa cum simtea un prieten sau un membru din familie.Nu vedeam si nu simteam nimic din toate astea.

Am ajuns la cafeneaua de langa scoala si am intrat sa mananc ceva,mai aveam doua ore pana la primul curs.Desi predam si engleza,fiind un curs suplimentar,aveam destul timp liber incat sa ma plictisesc.Incepuse sa imi placa si nu mi-as dori sa vina cineva prea curand.

In timp ce mancam ,budinca de orez cu dulceata de caise,mereu preferam ceva dulce la micul dejun,imi da energie,desi nu aveam pe ce sa mi-o consum,mi-am adus din nou aminte de ea,intotdeauna simteam ca pic in transa,tot orizontul meu disparea si aparea ea,in aceeasi rochie alba impiedicandu-se in lungimea ei.S-a asezat langa mine zambind si a gustat din budinca mea de orez,privindu-ma in ochi.

-Bella,mi-ai scris pe bilet ca ne intalnim ca de obicei,in camera mea,am soptit...ce cauti aici?
-mi-a fost dor de tine,mi-a soptit,dar acum nu mai zambea,mi-a pus biletelul in palma si a plecat spre usa.L-am desfacut "Se pare ca timpul vindeca orice rana".Ma concentram sa-mi dau seama ce voia sa spuna,dar imi era greu.
-d-le Cullen,cafeaua dumneavoastra,spuse fata de la bar,inaintat spre mine.
-nu am cerut cafea,am spus,trezindu-ma la realitate.
-domnisoara de acolo v-a trimis-o,mi-a spus zambind,eu nu beam cafea decat acasa,intotdeauna facuta de mine.

M-am intors putin spre dreapta si am vazut-o...era una dintre elevele mele,o aveam la ambele cursuri,e draguta ce-i drept dar nu ma interesa catusi de putin,Jessica parca era numele ei.

-nu multumesc,nu beau cafea,am mintit si am impins ceasca de cafea spre coltul mesei.

Mi-am adus aminte ca o vazusem pe Bella si am cautat biletelul,parca il mototolisem in mana.M-am uitat pe masa si pe jos pe sub scaune,dar nimic,probabil o sa-l gasesc in bolul meu magic.Da,mi-am adus aminte ca nu-i spusessem Angelei ce scria in biletelul pe care Bella mi-i l-a dat in acea seara,nu stiu daca a fost o coincidenta sau nu ,sau daca a simtit sau nu ...unele persoane simt sfarsitul..."Mai bine mor decat sa nu te am"

Poate ca daca il citeam atunci cand mi l-a dat,as fi putut sa impiedic asta,sau poate asa a fost sa fie,dar golul din inima mea ramane vesnic niciodata n-o sa se vindece.

Mi-am terminat micul dejun si am plecat spre scoala pe jos,gandindu-ma la Angela,nu-i spusesem cat de des ma intalnesc cu Bella,ca mereu ma viziteaza desi nu mai exista.Din cate am apucat sa-i spun cu siguranta nu si-a dat seama ce se intampla cu mine,cred ca ar trebui sa merg la o a treia sedinta,ba nu,nu vreau sa ma interneze intr-un spital de nebuni si sa mananc pastile de trei ori pe zi.NU ,n-o sa-i spun niciodata de vizitele Bellei,risc sa o pierd pe Bella pentru totdeauna si asta n-as suporta.Nimeni nu va stii niciodata ce mi se intampla cu adevarat.
Am intrat in scoala.

-Edward,ai venit,cum a fost la sedinta?
-bine,dar nu o sa mai merg la o a treia sedinta Alice,am spus mergand alaturi de ea,spre primul meu curs din saptamana asta.
-de ce ?ce s-a intamplat?
-e prea bagacioasa,nu-mi place.
-asa trebuie sa fie un doctor psihiatru...apropo,de ce ai ales un psihiatru si nu un psiholog?tu nu esti nebun Edward.A si ti-l pot recomanda pe Jasper am aflat ca a "rezolvat" cateva "suflete ratacite',spuse razand,ceea ce m-a infuriat putin.
-nu rade Alice.
-vorbesc serios,Edward,si chiar vreau sa ti-l prezint,dupa cursul asta sa vii in laboratorul meu o sa fie si el.
-bine Alice,am spus plictisit si am intrat la curs.

Era singura mea clasa de anul intai,niste elevi foarte buni,le placea istoria si puneau adesea intrebari.
Urmatorul curs...predam engleza la o clasa din ultimul an,singurul motiv pentru care imi doream sa vina mai repede un profesor,nu aveam pregatirea necesara pentru a-i pregati pe ei pentru examenele finale,si sincer erau niste elevi foarte buni si era pacat.

Nu am fost sa-l cunosc pe asa zisa"pisicuta salbatica",a iubitei mele surori,m-am dus direst acasa sa-mi inec amarul intr-un somn adanc alaturi de Bella.