Copacii mor in picioare.Cap 7.

Cap 7.Gresala.



-Bella,am terminat pentru azi,se auzi vocea cristalina a lui Alice,putem pleca.
-pot sa o rapesc pentru cateva secunde ?,spuse Edward,se pare ca a stat cu ochii pe ea toata ziua,era atent la tot ceea ce ea facea,asta era ocazia lui si nu voia sa o piarda.
-sigur Edward,eu ma grabesc,poti sa o duci tu acasa?
-Alice ,vin cu tine,vreau sa o vad pe Vanessa.
-imi pare rau dar Vanessa este plecata cu Rose si cu Emm in parcul de distractii,ai face bine sa stai de vorba cu Edward,o mustra Alice,ii facu cu ochiul lui Edward si acesta ii zambi.Era fericit ca Alice era de partea lui...o duci tu,nu Edward?
-sigur ...cu cea mai mare placere.
-o sa iau un taxi,nu plec cu tine nicaieri,spuse ea dupa ce Alice le facu cu mana si disparu pe usa.
-ba o sa pleci Isabella,nu o pot dezamagi pe Alice,are incredere in mine,exista multe pericole...spuse privindu-l pe Jacob.
-eu nu am incredere in nimeni si cand vine vorba de tine , cu atat mai putin.
-nu ti-am gresit cu nimic ,Isabella sau poate da...poate te-am cautat ca un tampit in tot acest timp,in fiecare an pe 13 mai de ziua mea in loc sa mi-o petrec cu cei "dragi"cu cei care ma iubesc ,eu fugeam in Forks si te asteptam in fata acelui hotel,sparand ca ai sa vi,dar nu ai aparut niciodata.

Bella a ramas uimita,nu-i venea sa creada,nu credea ca el ar fi in stare sa faca asta,el chiar simtea ceva pentru ea?se intreba...Timp de 6 ani ea ocolea acel hotel,nu voia sa sufere si mai mult,in fiecare an pe 13 mai era inchisa in camera si nu vorbea cu nimeni,nu ca ar fi avut cu cine...

-nu mi-ai dat o intalnire,spuse Bella serioasa...sau nu-mi aduc eu aminte.
-nu mi-ai dat ocazia Isabella,am coborat sa iti aduc un suc si cand m-am intors,tu nu mai erai,imi aduc perfect aminte...ai disparut,nici macar nu mi-ai spus cum te cheama,nu am avut cum sa te gasesc,raspunse Edward din nou serios,in sfarsit avea ocazia sa se descarce,sa spuna ce are pe suflet.
-nici macar nu m-ai intrebat,nici nu te-ai prezentat,cand ai intrat in camera.
-te-am confundat Isabella,am gresit camerele.
-ce....ai gresit camerele?la asta chiar nu se asteptase,se obisnuise cu"cadoul"...era mai rezonabil?,ce mai conta...in concluzie...cadoul gresit...
-Isabella,te rog...lasa-ma sa-ti explic,hai...te duc acasa si o sa-ti povestesc.

Am fost o gresala in viata lui,isi repeta Bella,se duse ca hipnotizata dupa el,spre masina lui,un Volvo argintiu,stia ca nu o va lasa sa ia un taxi...se conforma.El ii deschise portiera si o privi cu suferinta,suferea...a simtit ca moare din nou privindu-i expresia fetei ,si ea suferea ,suferea enorm...

-in ce directie?intreba cu vocea joasa.
-Strada Sperantei .Nr 13. raspunse tragand aer adanc in piept,ochii i se umezira.Isi lasa capul pe spate si inchisa ochii,voia sa-si ascunda lacrimile.Simtea privirea lui Edward arzand-o,dar nu deschise ochii, vocea lui senzuala o trezi la realitate.

-Isabella...o alta fata ma astepta intr-o alta camera,era un cadou de la prietenii mei,o balerina sau ma rog...o stripteoza care oferea toate serviciile.Am gresit camera,nu am stiut pana a doua zi dupa ce am vorbit cu prietenii mei.Cand am urcat in camera sa-mi cer iertare nu mai erai,totul a fost o confuzie Isabella dar cu toate astea...ai fost cadoul perfect,cel mai frumos cadou primit vreodata...complex...desi nu erai acolo pentru mine,nu erai pe post de cadou,imi aduc aminte cu placere fiecare clipa petrecuta alaturi de tine,eu nu regret nimic...decat ca ...nu ti-am oferit o noapte intreaga,Isabella.o spuse cu voce joasa si cu durere in suflet.

Bella nu mai era in stare sa mai spuna ceva,dintr-un moment in altul nu-l mai ura pe el,ura viata nedreapta pe care o avusese,ura noptile in care plansese din cauza unei neintelegeri,dar trebuia sa recunoasca ,ca ,era impacata din punctul asta de vedere,nu fusese o tarfa pentru el...profunzimea acelor cuvinte pe care o simtise in acea seara...acele cuvinte erau adevarate,stia ca o spusese din suflet.Acum constientizase ca era mai bine sa fie o "gresala" decat un "cadou",nu fusese oferita.

Edward era fericit,dupa atata timp,in care o asteptase,fara nici o speranta,o regasise,era langa el ii putea simti aroma pe care si-o amintea in fiecare noapte,putea sa-i priveasca chipul perfect,pielea alba si ochii ciocolatii,asa cum o schita mereu...perfecta.

-la stanga !...se auzi vocea inceata a Bellei,intrerupandu-i gandurile,Edward a parcat in fata cladirii si privi prin parbriz.
-aici locuiesti?intreaba mirat.
-da,la etaj,raspunse ea ...pari ..surprins !
-aici locuieste Alfred Brawn,locuiti impreuna?
-nu ...Alfred a ...murit,eu am mostenit garsoniera.
-imi pare rau ,nu stiam ca a murit...cum s-a intamplat?intreba el dar cu o urma de gelozie in voce,au fost casatoriti,gandi el.
-un accident de masina.
-ati fost casatoriti?intreba cu jumatate de gura,nu putea sa se abtina.
-de ce atatea intrebari? nu e treaba ta...raspunse Bella usor ofensata,nu obisnuia sa dea detalii despre viata ei.
-scuza-ma Isabella,il cunosteam ,a fost prima persoana care mi-a oferit bani pentru serviciile mele.
-ce fel de servicii?
-nu cred ca e treaba ta,nici tu nu-mi raspunzi la intrebari.
-las-o moarta Edward,spuse Bella vizibil nervoasa,nu-i convenea cand cineva o lua peste picior.
-te-ai suparat?intreaba el,zambind strengareste,acel zambet care o incanta pe Bella,acel zambet care i-a ramas intiparit in minte,cand a intrat pe usa,in acea prima noapte in care l-a vazut.-Isabella,poate povestea noastra are un final,un final fericit,nu stiu ,dar sper ca nu te-am gasit prea tarziu,poate nu am suferit destul incat sa ma ierti,in acea seara te-am dorit atat de mult incat nu am putut sa dau inapoi,spuse fara sa o priveasca,gelozia lui era la limita,gandindu-se ca fusesa sotia lui Alfred,ca el a strans-o in brate,ca el a mangaiat-o.

Bella il privi neincrezatoare,toate astea era prea mult pentru o singura zi,il vedea aproape si departe in acelasi timp.

-esti cu Tanya,si mai mult...o sa prezinte rochia pe care eu am ales-o,simbolul noptii noastre de dragoste"coroana regala"
-Isabella,doar tu esti in inima mea...inima mea iti apartine din acea noapte,nimeni nu a reusit sa-ti stearga chipul din inima si din mintea mea,tu esti"regina mea",nu vreau sa te indoiesti de asta.

La aceste cuvinte ,Bella incepu sa planga,bine ochii ei nu apucasera sa-si revina,...voia sa se abtina in fata lui,nu voia sa o vada atat de vulnerabile,atat de slaba.

-Edward inceteaza,te rog,nu pot sa te mai cred,spuse ea cu vocea intrerupta,au trecut atatia ani,cu siguranta ai cunoscut o multime de femei,lucrezi intr-un domeniu care iti ofera asta.

El voia sa-i demonstreze cat a insemnat pentru el,printr-un singur lucru putea sa o convinga.Isi desfacu nasturii de la camasa iar Bella il privi inmarmurita.

-ce faci? doar nu crezi ca o sa ma mai culc vreodata cu tine,nici sa nu te gandesti Edward,isi stearsa lacrimile si il privi panicata,nu era sigura ca poate sa se abtina.
-o sa-ti demonstrez cat insemni pentru mine Isabella...isi dezveli pieptul.Nu-si punea problema cum va face,ceea ce si-a propus...asta ii va reteza din start visele.