Am inceput sa traduc un fic,se numeste "Landronzuela"-"Hoata".
Bella se drogheaza si fura pentru a-si cumpara droguri.Bine toti banii se duc la James fratele ei vitreg.Cand fura din firma lui Edward,aceasta este prinsa si iertata.Ea promite sa se angajeze ca asistenta a lui Edward,pentru ca el s-a o poata ajuta sa depasasca momentul (el nu stie ca ea se drogheaza). Ea este obisnuita ca toti sa profite de frumusetea ei,in schimb Edward vrea doar sa o ajute.Este un fic cu doua finaluri.
Este mai mult decat o drama superba .
Prefata.
Bella pov.
Efectul...de data asta a fost prea rapid si intens,respiratia mea se agita instantaneu,si vederea mi se incetosa imediat ,am simtit cum forta ma abandona si primul lucru pe care l-am simtit a fost raceala podelei,convulsiile au inceput fara a putea evita,de departe auzeam vocea lui trista,dar nu intelegeam nimic din ceea ce imi zicea,mi s-a parut ca aud rasul lui minunat,am simtit o lovitura puternica in stomac,totusi,corpul meu era practic anesteziat in totalitate pentru a putea simti durere.M-a luat de par pentru a-mi ridica capul,cu dificultate am putut sa ridic privirea pentru a-l privi,deja nu mai puteam sa-mi controlez miscarile,cred ca a indraznit sa ma sarute si apoi m-a lasat ca cad ,lovindu-mi capul de podea.
Deodata ,am auzit vocea lui angelica tipand,nu aveam idee cat statusem acolo jos,aveam ochii inchisi si chiar daca voiam sa-i deschid,nu reuseam,nici macar nu puteam sa vorbesc sau sa ma misc,cred ca ...chiar si spasmele trecusera,atunci mi-am dat seama ca pierdusem in totalitate controlul asupra corpului meu.
Il auzeam plangand necontrolat,si inima mi-i se oprea,imi doream sa-i opresc lacrimile si sa-i mangai chipul,imi striga numele disperat,ma ruga sa rezist,sa raman cu el,ca ma iubeste.Mainile lui imi mangaiau chipul si mi-a ridicat usor capul pentru a mi-l aseza in poala lui.
Apoi am fost ridicata de patru brate puternice,am simtit ca ma asezau pe o targa si apoi am auzit sirenele si mi-am dat seama ca eram intr-o ambulanta.Mana lui fina mi-o tinea pe a mea,cu vocea intrerupta il intreba pe paramedic daca eu o sa fiu bine,dar acesta ii ignora intrebarea ,dar ca in spital vor face tot ce este posibil pentru a ma salva.El m-a strans cu forta de mana si i-am auzit din nou suspinele.
Deodata am auzit multe voci si miscari,cred ca ma aflam in sala de urgente,mi-au deschis pleoapele si m-au analizat,mi-au luat pulsul si m-au conectat la nenumarate aparate,percepeam preocuparea in vocile lor,se pare ca pronosticul nu era prea favorabil,semnele vitale erau minime si se diminuau periculos.
Deodata m-am simtit plutind,avusesem o senzatie asemanatoare in calatoriile mele cand inhalam acea substanta interzisa,dar de data asta,era o diferenta,senzatia era insotita de o imensa pace si liniste,oare asa se simtea cand esti pe moarte?de asta se tem majoritatea oamenilor? Ignoram faptul ca nu simteam nici o durere,nici frica...din contra,totul e atat de pasnic si frumos,foarte asemanator cu ceea ce simti cand visezi,desigur ...cand nu ai cosmaruri.
Atunci,ceva foarte ciudat s-a intamplat,m-am vazut pe mine insami intinsa pe un pat si multi doctori si infirmiere in jurul meu,unul dintre ei si-a dat seama ca inima mea incetase sa mai bata,asa ca deodata a luat aparatul pentru a ma readuce la viata,corpul meu s-a arcuit inaintea impulsului atingerilor electronice,dar inima mea continua sa fie paralizata,doctorul a incercat din nou dar fara rezultat si am abandonat sala cu speranta de a-l vedea pentru ultima data.
El era afara,in sala de asteptare,imbratisandu-si sora si plangand fara oprire,imaginea era complet sfasietoare,cat imi doresc sa pot comunica cu el si sa ii spun ca in sfarsit eu ma simt bine,fara frica,fara vina,fara dureri,ma durea doar sa-l vad asa,suferind pentru mine.De cand ne-am cunoscut nu am facut altceva decat sa-l fac sa sufere si in schimb el a facut doar un lucru pentru mine...m-a invatat ce inseamna dragostea si pentru asta o sa-i fiu vesnic recunoscatoare,pentru ca desi a fost scurt timpul pe care l-am petrecut impreuna...a meritat sa traiesc doar pentru frumoasele momente pe care le-am petrecut impreuna,fara ei, viata mea ar fi trebuit sa fie in totalitate gri si fara nici o bucurie pe care sa mi-o amintesc in acest moment.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sper sa va placa...pe mine ma incanta dramele,nu stiu cum o sa reusesc sa postez din ambele ficuri,dar sper ca o sa reusesc...ma straduiesc.Vreau sa impart asta cu voi este frumos.Dca stie cineva ca asest fic este tradus pe undeva ...sa-mi spuna sa nu muncesc degeaba.Va pup si astept comentariile voastre .
RăspundețiȘtergeree chiar interesant :)
RăspundețiȘtergeremereu mi-au placut fic-urile tale:X fie ca le traduci sau scrii:D
astept continuarea:*
ineu nu prea inteleg......dar ce ma citit pe in prefata seamana cu unul din finaluri:"ma poti lamuri?
RăspundețiȘtergerePrefata este ...eu una n-as fi bagat-o,Bella povesteste ce simte la un moment dat,mai departe cand ar fi trebuit sa fie scris acest text,este din perspectiva lui Edward...nu stiu cum sa explic...sa ma intelegi,asta nu este chiar un final.Dupa textul de mai sus(care ar fi trebuit sa fie introdus mult mai tarziu),se mai continua povestea,dar este dpdv Edward.
RăspundețiȘtergereAcum o sa traduc cap 1,...cand se intalnesc ,Edward si Bella...Spre finalul povestii ar fi trebuit introdus textul.
RăspundețiȘtergereDeci sa inteleg ca prefata pe care ai bagat-o se intampla undeva in viitor?
RăspundețiȘtergere