Alb orbitor-cap 2

Cap 2 –Ce tampit.
Bella.

-Cine dracu o sta acolo si are chef sa se joace in felul asta?ce-i drept m-a cam speriat.Am inchis ochii si am cazut intr-un somn adanc fara nici un vis.Dimineata am simtit razele soarelui pe fata mea.Era un soare slab ,nu avea putere in mijlocul iernii,si mai ales in Forks.Am coborat in bucatarie unde tata gatea oua si bacon.
-neata tata,am spus cascand.
-neata fetito,cum ai dormit? M-a intrebat.
-bine…sa nu mai punem in calcul jocurile copiilor de vis-à-vis,care nu aveau ce face la ora 10 seara.
-despre ce vorbesti,Bella?
-casa de peste drum de curtea din spate…cea mare si frumoasa…
-a…da…familia Cullen,am auzit un coleg vorbind despre ei azi dimineata la birou cand m-am dus sa le duc restul actelor pentru dosar.Mi-a spus ca avem vecini cumsecade,printre care si familia Cullen..El e doctor si ea arhitect,au doi baieti…o familie instarita dealtfel.
-a…bine ar fi sa fie cumsecade.
-intr-o saptamana incepi semestrul 2 Bella…gata cu vacanta ,mi-a spus tata zambind.
-da,mi-e groaza tata…colegi noi,barfe,intrebari si restul…stii ce greu ma acomodez cu inceputurile.
-da ,stiu Bella,dar acum esti mare…ai 17 ani.
-dap…tu cand incepi munca tata?
-luni…mai am doua zile sa pun la punct totul…cumparaturi si restul.
-tata,as putea sa merg eu azi la cumparaturi ,si asa nu am ce face ,…ne trebuie multe.
-ok Bella,ia masina mea,ti-o fac cadou ,o sa primesc o masina noua de serviciu .
-o…multumesc tata…esti de vis.
Am urcat sa ma imbrac,si mi-am facut repede o lista pentru cumparaturi.M-am dus spre fereastra si am vazut fluturand un bilet pe sfoara care lega fereastra mea de casa vecina,printr-un scripete.Era un suport pentru anunturi publicitare,si reclame,am presupus,dar pancardele de panza plasticata erau rupte.Am luat biletul sa-l citesc.Textul era in stil edwardian,foarte frumos asezat in pagina,dar cuvintele lasa de dorit.
-“Cine dracu esti?Intoarce-te de unde ai venit…ghost
-Ce dracu se intampla?m-am intrebat.Am intors biletul pe partea cealalta,si am scris ”Copil prost ce esti…ai grija ca nu sunt una dintre pustoaicele tale naive de la scoala si poate te bantui la noapte ca deja m-ai suparat rau.”
Am prins biletul cu clestele de franghia de sarma si am tras de sfoara pana cand a ajuns la celalalt capat,fluturand in coltul geamului.Am inchis fereastra si am coborat sa plec la cumparaturi.Masina mea neagra si frumoasa ajunsese pe mainile mele ,in sfarsit.Am pornit razand singura si m-am indreptat spre oras,uitandu-ma la sagetile, care, de pe marginea drumului imi indicau un supermarket.
Am parcat si am iesit luandu-mi borseta si lista de cumparaturi.In doua ore am terminat:detergent,inalbitor,samponul meu preferat de capsuni,periuta de dinti,mancare…Inca o treaba terminata,mi-am zis.
Am intrar in casa si am lasat sacosele jos.
-Buna tata,am spus.
-Buna Bella,te-ai descurcat?
-Da.E foarte usor sa ajungi si e frumos.In centrul orasului gasesti ce vrei.Toate magazinele parca s-au adunat in jurul unei singure intersectii…am spus razand.
-Ma bucur ca-ti place,Bella…a spus zambind si el.
Am asezat lucrurile la locul lor si am oprit din alimente sa gatesc spaghete cu sos si ciuperci umplute.


Edward.


Eram mort de frica,parca intr-adevar era o fantoma sau poate da…
M-am ridicat si m-am asezat pe pat ,Emmett a intrat in camera trantind usa puternic.
-Ce s-a intamplat Edward?...ai tipat.
-Am tipat?
-Da.M-ai spariat ca dracu,ce-ai facut?
-Nimic Emm,tocmai a aparut o fantoma la fereastra de la etaj a casei bantuite.
-Edward…nu este o casa bantuita.
-Linisteste-te Edward,stiu ca de mic te sperii de casa aia dar nu e nimic neobisnuit la ea , e doar…”Ultima casa pe stanga” a soptit el amuzat ,vrand probabil sa ma sparie si mai tare.
-Asta era titlul unui film Emm…esti rau.
-Dap…si noapte buna Ed !
-Noapte buna Emm,i-am raspuns si m-am asezat pe pat. Mi-am pus castile si m-am relaxat ascultand muzica.Am adormit imediat fara nici un fel de vis ciudat sau ceva de genul asta.
Dimineata,se facuse amiaza ,am tras draperiile si am privit spre fareastra casei vecine.Era intradevar ultima casa pe stanga si eu eram in ultima pe dreapta.Am inceput sa rad ca un prost stupid ce eram si am luat o foaie de hartie din agenda mea si si am scris un bilet…”Cine dracu esti?Intoarce-te de unde ai venit…ghost.”Am luat biletul si la-am prins cu un cleste de franghia care lega fereastra mea cu cea a casei bantuite.Era un suport vechi pe care inainte scria “Tocmai ati iesit din Forks”,dar nici macar de reclame nu mai era bun,totusi era montat pe un scripete si functiona …greu.Am tras de sfoara si cea cu biletul se indrepta spre usor ,scartaind spre fereastra casei.L-am lasat lipit de geam iar vantul care adia il flutura usor.
Am iesit din camera si m-am indreptat spre buctarie sa mananc.
-Hm , te-ai trezit fricosule? A strigat Emmett razand de mine.
-Da ,si mai termina dracu cu prostiile,i-am raspuns eu cu nervii intinsi la maxim.
-Ce s-a intamplat copii,intreaba Esme curioasa?
-Edward inca se sperie de casa vecina mama.
-Intotdeauna mi-a fost frica…care-I problema ta Emm…i-am spus din nou nervos.
-Hai nu va mai certati,acolo tocmai s-a mutat o fetita cu tatal ei,care va fi sef de politie in Forks.Mi-a spus Carlisle,dimineata cand s-a intors din tura de noapte.Tu stii ca totul se afla in Forks,a doua zi , fiule,n-ai de ce sa-ti faci griji.
-Da mama.
Am mancat in liniste si am urcat in camera mea cu Emmett sa ne jucam pe calculator.
Restul zilei l-am petrecut in camera mea gandindu-ma la saptamana de vacanta pe care o mai aveam.O sa citesc in continuare manualul de engleza sa am un avans fata de colegii mai,m-am gandit eu…sau o sa scriu o poezie sau o carte…Ce prost esti Edward…gandeste-te dracu cum sa dai de o fata noua sa te mai distrezi si tu putin…mi-am zis si aveam dreptate,la dracu cu invatatul.
Am luat o tigara si am iesit pe geam sa fumez ,se inserase.Am gasit biletul inapoi la fereastra mea.Adevarul era ca imi cam tremura mana desi stiam ca aveam vecini noi.Era scris marunt “Copil prost ce esti…ai grija ca nu sunt una dintre pustoaicele tale naive de la scoala si poate te bantui la noapte ca deja m-ai suparat rau.”
Am ras ca un prost ce sunt…avea dreptate in asta,dar eram nervos ,gandindu-ma ca ma faceam de ras.