Alb orbitor- cap 8

CAP 8 -Adevarul este chiar aici.



Edward.



Am ajuns intr-un suflet si am intrat in casa.
-mama,tata,am strigat,inchizand usa in spatele mae.
-ce s-a intamplat Edward?au intrebat amandoi coborand scarile.
-tata,stiu cine sunt,i-am spus lui Carlisle,intinzand mana in care tineam strans fotografia.Carlisle s-a uitat la ea impreuna cu mama si a intors-o pe partea cealalta.
-Edward este adevaratul tau nume ,fiule….de unde ai poza?
Am locuit in casa d-lui Hansen impreuna cu parintii mei,tata...am recunoscut tot,sunt aceleasi lucruri,semineul,tablourile,chiar si dormitorul meu l-am recunoscut,era casa mea tata.
-trebuie sa mergem chiar acum la politie Edward ! urc sa iau dosarul cu actele de adoptie si cateva poze.
-inseamna ca au murit,nu-i asa? mi-a zis Esme cu lacrimi in ochi.
-da,mama,mai bine era cand credeam ca sunt abandonat.
-imi pare rau Edward...m-a luat in brate si m-a sarutat pe obraz.Eu sunt mama ta si ma bucur de asta.Te iubesc mai mult decat orice pe lume,Edward.
-si eu te iubesc mama.Tu esti si vei fi mereu mama mea.
Carlisle a coborat si m-a luat de umeri,strangandu-ma puternic.Cand am juns la sectia de politie ne-am intalnit cu tatal Bellei.
-buna ziua,sunt Carlisle Cullen,si am venit cu o problema de familie.
-buna ziua ,d-le Cullen ,eu sunt Charlie Swan si o sa va ajut cu cea mai mare placere.
Dupa ce i-am povestit totul timp de doua ore si dupa cateva telefoane ,d-l Swan,a ajuns la concluzia ca ca probele sunt evidente,trasaturile fetei din fotografia gasita de Bella si cele pe care Carlisle le adusese ,in care aveam 4 ani,erau foarte asemanatoare.Chiar si amprenta palmei de pe actul de adoptie si cea de pe spatele fotografiei erau vizibil asemanatoare.
-nu cred ca este nevoie nici macar de un portret robot,este evident aceeasi persoana.Eu o sa trimit dosarul mai departe,d-le Cullen si ne intalnim pentru rezultate.
-spune-mi Carlisle,si eu iti spun Charlie,ok?a zis tata zambind,parea usurat.
-ok Carlisle,vorbim atunci si...Edward poti veni in vizita cand doresti,este si casa ta acum.
-cu siguranta,d-le Swan,mi-ar face placere.
Am plecat de la politie oarecum usurat,acum aveam propria mea zi de nastere...13 mai..1992,nu trebuia sa-mi sarbatoresc ziua odata cu Emmett.In acte ,mama,ma trecuse cu aceeasi data de nastere ca a lui Emmett,dar cu un an mai tarziu.Cei de la orfelinat au apreciat considerabil varsta mea..cu doar 18 zile diferenta.Emmett era nascut pe 1 iunie 1991.Aveam un nume...Edward Masen ,jr. ,dar preferam Cullen dupa parintii mei adoptivi.Eram deprimat totusi,voiam sa stau inchis in camera mea si sa nu vorbesc cu nimeni.Asta o sa fac,o sa stau acasa toate saptamana,nu aveam chef de scoala.Saracii mei parinti,in sfarsit si-au gasit linistea.Mereu aveam impresia ca ,casa Bellei este bantuita,ca proprietarii care defapt erau parintii mei,nu-si gaseau linistea...aveam dreptate...Cand am ajuns acasa,Emmett m-a imbratisat,era vizibil marcat,l-am rugat sa nu scoata nici o vorba,despre familia mea la scoala si mi-a promis.Cand am urcat in camera mea,mi-am luat albumul de poze si l-am rasfoit.Ce frumoasa era Esme si cate fericire se vedea pe chipul ei,la zilele mele de nastere.Erau intradevar niste parinti exemplari si eu eram mandru ca m-au ales pe mine ca fiind fiul lor.Ma bucuram si ma intristam in acelasi timp,zambeam si plangeam in acelasi timp,eram parca doua persoane diferite,cadeam de la o extrema la alta,dar ma simteam implinit totodata,aveam un trecut ,avusesem niste parinti care nu m-au abandonat si probabil m-au iubit .Imi treceau prin minte,imagini cu Bella plangand,fusese alaturi de mine,in cele mai grele momente din viata mea...cu siguranta era o fata speciala,o apreciam pentru asta si mi-am propus sa nu o pierd pentru nimic in lume,sa incerc sa o fac sa ma placa,eu chiar o placeam.Esme mi-a adus mancarea in camera si am mancat ,nu voiam sa-si faca griji,voiam sa stie ca totul este ok,am ramas in camera,nu aveam chef de vorba,voiam sa stau singur si sa ma gandesc la ale mele.



Bella.



Era ora 20:00 cand l-am sunat pe tata la sectie,eram ingrijorata ca nu venise acasa,mi-a zis ca totul este bine ,ca a avut o problema urgenta de rezolvat si ca intr-o jumatate de ora o sa fie acasa.Am strans si am spalat vasele in care gatisem si l-am asteptat cu sufletul la gura,eram sigura ca era vorba de Edward.Cand am auzit masina in fata casei inima incepu sa-mi bata cu putere.
-buna Bella ! zice tata intrand in casa.
-tata...ce s-a intamplat?este vorba de Edward,nu?
Tata mi-a povestit totul cu lux de amanunte,au ajuns la concluzia ca Edward ,era intradevar micul Edward Masen din fotografia gasita in casa mea.Eram sigura,trasaturile erau asemanatoare,doar timpul care trecuse peste ele,…le pronuntase si le perfectionase .Mi-au ramas in minte ochii aceia albastri-verzui,o culoare deosebita,si o privire patrunzatoare,care nu se schimbase deloc in timp...era aceeasi.
Am cinat cu tatal meu,in timp ce imi povestise totul.Rezultatele ajungeau in cateva zile.
-Bella,sper ca nu te superi ca l-am invitat pe Edward la noi,i-am spus ca este si casa lui si poate veni in vizita oricand doreste.
-sigur ca nu ma supar tata,Edward este ...ok.
-mi s-a parut un baiat foarte bun,sper sa deveniti prieteni,a fost crescut de o familie foarte special,chiar a avut noroc in ciuda faptului ca si-a pierdut parintii la o varsta atat de frageda.
-da tata, si mie mi se pare la fel...am spus ridicandu-ma de la masa.
Am urcat in camera, am aprins veioza si m-am asezat in pat cu cartea mea preferata in brate.Asta era camera lui Edward,camera in care el crescuse pana la varsta de 3 ani.Dormeam in patul in care dormise si el.Tanjam dupa prezenta lui...ce era in neregula cu mine?il voiam aproape acum ,oricat il respinsesem si nu am vrut sa vorbesc cu el,acum ii simteam lipsa.Tanjam dupa stupidul ala de laser si dupa biletul in care ma facuse "fantoma",dupa nervii pe care mi-i provocase,si mai ales dupa privirea lui patrunzatoare,dupa buzele lui delicioase si zambetul lui perfect...in concluzie,...tanjam dupa el.Am adormit cu cartea pe piept,imbracata si cu gandul la el.Cand alarma ceasului a sunat,m-am ridicat din pat nerabdatoare ca o sa-l vad din nou..In parcare,masina lui lipsea,Emmett nu a vrut sa-mi spuna nimic mai mult, decat ca nu se simte in stare sa vina la scoala.Am avut cateva cursuri cu Alice si Jasper,am mancat la pranz cu ei,dar eram abatuta,nu ma puteam concentra nici macar pe intrebarile lui Alice.Colegii nu ma prea bagau in seama,probabil ma gaseau ciudata,tocilara ,nesociabila...Eram total opusul,dar in momentul de fata chiar nu ma interesa,tot ce-mi doream era sa-l vad pe el,pote isi amintea de oferta tatalui meu si venea in vizita...devenise cea mai mare dorinta a mea.
Edward nu a venit la scoala toata saptamana,am ajuns vineri acasa,de la scoala si l-am sunat pe tata la sectie sa-i spun ca o sa-i fac mancarea lui preferata si desert.Voiam sa-mi fac de lucru,pentru a nu ma gandi la Edward.
-buna tata,cand vii acasa?vreau sa-ti pregatesc ceva bun,i-am zis.
-Bella,imi pare foarte rau,dar azi nu vin ,trebuie sa tin locul unui coleg,in noaptea asta si nu ajung pana dimineata.
-hmm,bine tata,dimineata o sa ai mancarea ta preferata si desert,tineam foarte mult la el.
-multumesc,Bella,intotdeauna ma rasfeti,noapte buna.
-servici usor, tata, in continuare ,i-am spus si am inchis.
M-am apucat sa gatesc pui cu legume la cuptor si clatite cu dulceata de capsuni si smantana.In doua ore am terminat si vasele de spalat si toate erau la locul lor.Fara sa mai stau pe ganduri am asezat cateva portii de clatite pe un platou si l-am impachetat.Eram sigura ce faceam ,mergeam sa-l vizitez pe Edward.
Am sunat la usa si mi-a raspuns o femeie frumoasa cu parul pana la umeri,deschis la culoare.
-buna seara ,sunt Bella Swan...vecina...imi pare rau ca va deranjez dar vreau sa-l vad pe Edward,imi fac griji pentru el ,nu a venit la scoala si...
-o...in sfarsit te cunosc Bella,intra,mi-a spus ea zambind.
-asta este pentru dumneavoastra,am spus si i-am intins platoul cu clatite.
-iti multumesc Bella,dar spune-mi Esme,te rog.
-ok,ma bucur sa te cunosc Esme si am intrat.
Livingul era atat de stralucitor,dar in ciuda luminilor puternice care nu erau catusi de putin pe placul meu,era calduros ,familiar,intim.
-urca Bella,in stanga este camera lui Edward.
Am urcat pe scarile de lemn de stajar,peretele din dreptul scarilor era pictat in nuante de maron si verde,parca era o campie.Cu cat inaintam,inima incepu sa-mi bata cu putere,din ce in ce mai rau.Am ajuns in fata usii lui Edward si am batut incet.
-Emmett,nu am chef de tine acum,se auzi vocea plictisita a lui Edward.
-sunt Bella,Edward,te rog,vreau sa te vad.